Sau cum am introdus frica de a-ți mai lăsa computerul unlocked în corporație.
Acum mulți ani aveam un obicei drăguț. Trimiteam mailuri în numele colegilor. Prindeam laptopul colegului de birou și trimiteam un mail la tot etajul cum că „astăzi e ziua mea și vă invit pe toți la prânz”. Să vedeți ce de felicitări primea și cum se prezenta lumea la masă.

Prindeam laptop-ul șefului și organizam un teambuilding pentru o săptămână în Austria la ski.

Am trimis declarații de dragoste de la un băiat la o fată. Bine, ulterior s-au și cuplat. Cred că acolo am ajutat. N-am vrut, îmi cer scuze. 🙂

Acum psihoza s-a extins și colegii mei au prins gustul și au început și ei să se terorizeze între ei. Un coleg „ne-a scris” frumos cum renunță el frumos la corporație și se duce să salveze balene în Australia. Mail serios de o pagină și frumos scris. Lumea l-a cam crezut. 🙂

Partea nasoala în toată această poveste este că pentru orice glumiță de acest gen mă bănuiau pe mine. Cred că și acum mă caută când se-ntâmpla una ca asta deși nu mai sunt de un an la ei. 🙂