Articole din categoria: Pe scurt

Da, frate, există și acum în zilele noastre. Când iese copilul în oraș și nu mai vine acasă îl suni și zici: „Tu știi cât e ceasul!?”. Și el îți spune!

(locuitor din Green Field explicând prietenilor cum să găsească calea către fericire, dar mai ales către București! )

– Bună ziua! Nu pot chiar acum pentru că ajung la birou și intru imediat într-un meeting.

– Să vă sun mai târziu?

– Sigur! Mulțumesc frumos! La revedere.

Și apăs ferm dar elegant pe butonul roșu de pe display-ul mașinii pentru a închide apelul.

– Și acum să blocăm numărul, îi zic o secundă mai târziu soției ce-mi lumina ziua fiindu-mi alături în mașină.

– Să știți că sunt aici, se aude din difuzoare…

în timp ce eram înfipt până la cot prin mațele unui tocător de hârtie din ăla mare industrial căutând pe placa de bază unde duce cablul de la un senzor care a luat-o razna, a venit la mine și mi-a arătat, out of nowhere, cum să fac să țin apăsat pe butonul de power ca să-l opresc în cazul în care o ia razna.

Mi-a fost frică să o întreb ce părere are ea despre mine și despre ce crede ea că fac eu într-o firmă de avocați.

Ajung într-o zonă cu două benzi și domnul mă depășește din scurt dar rapid.

Ajung într-o zonă cu patru benzi pe sens și domnul își arată măestria la slalom strecurându-se elegant dar brutal printre jaloanele pe patru roți.

Ajung în dreptul polițiștilor și domnul respectiv prezenta actele pentru a intra în posesia rezultatului măsurat de aparatul radar.

Ajung în următoarea intersecție și încă râd! 🤣

Mi-a dat un mesaj că și-a rupt un dinte și trebuie să meargă la stomatolog mâine dimineață.

Eu: și l-a rupt într-un pacient? 🤣

– Păi și ce o să faci? Din ce o să trăiești? Unde te angajezi cu școala pe care ai făcut-o până acum?

– Mă angajez la Domino’s Pizza că-mi place pizza de la ei.

– Să știi că faptul că știi să mănânci pizza nu se califică automat drept experiență în domeniu.

Da, știu că el va alege în ce hrubă îmi voi petrece bătrânețea.

Nu te obligă nimeni să renunți la lichidele alea inflamabile cu care hrănim mașinile prin benzinării, lichid extras, rafinat și pompat folosind curent electric.

Nu crezi in mașinile electrice? Este extraordinar! Nu-ți cumpăra! Lasă-i pe fraieri să se chinuie cu încărcatul, cu range-ul și cu focurile de tabără alimentate de baterii. Mai sigură e o mașină cu 50 de litri de lichid inflamabil în podea. Alea nu ard, doar emană parfum de trandafir și se înnegresc de ciudă că nu sunt electrice.

OK, am înțeles, ai citit și ești convins că mașinile electrice nu-s viitorul. Este perfect și îți respect opinia și ai opțiunea să le eviți cu grație și să privești superior din vârful sondei, alimentată cu electricitate, în jos la amărâtul ăla ce s-a procopsit cu baterii sub fund.

Mulțumim pentru înțelegere și îngăduință și pentru toleranța de care dai dovada atunci când ne primești alături de tine în trafic, în norișorul de gaze de eșapament ce ne unește in fiecare zi destinele.

PS Vorba cuiva de pe Facebook, mai era puțin și ieșea de o baladă cu titlul: „Frunză verde de salată, ce EV eram odată!”

Dacă vrei liniște în viața ta, spune-le constant, non-stop, celor din jurul tău cât de nesănătos mănâncă sau ce obiceiuri greșite practică. În fiecare zi îi arzi cu câte o replică bine ticluită care să le strice cheful în momentele de plăcere maximă.

Și liniștea se va așterne în viața ta în mod miraculos. N-o să te mai deranjeze nimeni, ever! Vei fi tu singur cu gândurile tale minunate dar sănătoase.