Aseară ne-au dat lacrimile când pentru prima oară în viață și-au făcut singuri popcorn de la un cap la altul fără asistența noastră părintească. A fost un moment special și important în evoluția lor. Bine, sunt sigur că în timp o să ne obișnuim și cu mirosul de floricele arse impregnat acum în haine, mobilă și pereți, iz care persistă și acum în atmosfera din casă indiferent de câte geamuri deschise avem.
Unul dintre principalele motive pentru care am ales Cargus pentru livrări este
că atunci când am o zi mai slabă și am un singur colet de trimis, curierul din zonă de la Cargus mă întreabă „doar un colet?”, spre deosebire de toți ceilalți care mă întreabă „decât un colet?”.
Tocmai am constatat că manelele vecinei se opresc instantaneu când la colțul străzii apare mașina de politie cu girofarul pornit.
Ce credeți că am făcut eu acum 2 minute? Da! Exact! Mi-am comandat girofar de pe emag, girofar pe care o să-l montez în curte așa mai înspre stradă și o să-l dotez și cu o telecomandă ca să-mi fie mai usor. Pe eticheta telecomenzii va scrie cu litere de o șchioapă „manele mute”.
Bărbatul la vânătoare de crenvurști
Ieri, după ce m-am învârtit prin magazin vreo două minute să-i descopăr tainele și mai ales crenvurștii de pui care mă chinuiau cu prezența lor pe lista de cumpărături, mi-am luat inima mea de bărbat care nu are niciodată nevoie de ajutor în dinți și am abordat o angajată Kaufland, o domnișoară minionă care aranja lucruri prin rafturi.
– Nu vă supărați, unde găsesc crenvurști?
Moment în care a făcut ochii mari și a izbuchnit într-un râs drăgălaș.
– Mulțumesc, m-ați înveselit, aveam nevoie de asta! îmi zice ea din spatele zâmbetului larg.
Derutat fiind și regretând deja amarnic faptul că am încălcat regulamentul bărbatului cerând ajutorul cuiva, am ridicat privirea deasupra capului ei unde, înșiruiți frumos și elegant, zece tipuri de crenvurști așteptau să fie adoptați de un client înfometat.
– Te-ai îmbrăcat cu roba? o întreb nonșalant pe soția mea pregătită și gătită pentru întâlnirea de astăzi.
Moment în care, dacă soția mea era superman din ăla cu laser în ochi, sunt convins că deveneam instant o grămăjoară de scrum.
Aparent, era rochia ei neagră și nouă pe care eu personal o comandasem de pe net în urma instrucțiunilor primite pe mail.
– Copiii unde se mai dau cu sania dacă dați zăpada de aici!? aud o voce-n ceafă care-mi răsufla aer liber-de-mască.
– Păi și amenda de la poliție pentru că nu dau zăpada de pe trotuarul din fața casei o plătiți dumneavoastră?
– De ce să vă plătesc eu amenda?
– Păi să aibă copilul pe unde să se dea cu sania!
– Ce treabă are sania cu amenda? îmi spune mămica aproape scrâșnind din dinți.
– Ce treabă are zăpada cu copilul? arunc peste umăr pentru că discuția era deja aberantă și mă simțeam ca pe Facebook.
– Vă bateți joc de mine!?
– Dumneavoastră ați început!
Robert.P
duminică, 25 aprilie 2021
cartus
miercuri, 21 aprilie 2021