pahaul_blestematÎntr-o zi mi se face poftă de un big mac din ăla așa mare și cu salata din aia care atârnă pe margini. Profit de faptul că mă întâlnesc cu cineva în zona unui mec și intru. Atmosferă de fast food cu oameni grăbiți și un pic agitați. Am baftă și găsesc o casă liberă și comand. Aud în stânga mea niște voci cu un ton din ce în ce mai ridicat. Niște domni și doamne se certau cu șefa restaurantului. Aud „Păi mânca-ți-aș, am cumpărat șase meniuri ca să-mi dați șase pahare diferite. Acum îmi ziceți că sunt toate albastre?”. Degeaba le explica politicos doamna respectivă că e culoare și săptămâna… Încerc să-i ignor. Urăsc când lumea se ceartă. Domnișoara îmi umple tava cu comanda. La final îmi adaugă și un pahar albastru. Îi spun surâzând că nu am nevoie și că să-l păstreze ea. Insistă și cedez. Nu-mi place să mă cert.

Mă așez la masă și cu o mișcare naturală ascund paharul în spatele unui cartonaș cu ceva reclamă. Încep să-mi savurez prânzul. La un moment dat o domnișoară drăguță care se agita printre mese îmi spune „vedeți să nu vă uitați paharul”. Moment în care mi-l așează mai la vedere. Încerc din nou să-l donez dar nu am succes. Termin de mâncat, debarasez masa și așez paharul discret deasupra tăvilor astfel încât să nu fie observat din prima. Bucuros de rezultat, mă avânt pe ușă afară de parcă tocmai primisem telefonul de la maternitate. Mă grăbesc, mă asigur că nu mă urmărește nimeni și mă arunc în mașină. Pornesc motorul ies ușor din parcare, fac dreapta și frânez brusc. Sunt oprit de un obstacol. O domnișoară. O domnișoare bucuroasă că mă vede. Se agita și-mi arăta cu disperare un obiect pe care îl ținea în mână. Era paharul blestemat. 🙂

PS Da, este cel din poză. 🙂