Între 8:30 si 10:30, în fiecare dimineață, e un Mercedes pe aleea de la birou care tot o freacă în sus și-n jos. Adică n-are loc de parcare și dacă vrea vreo mașină să iasă, ăla cu merțanul tre s-o mute.

E un șofer care numai asta face două ore. Din când în când mai coboară de la volan și freacă mașina cu o cârpă. După care se urcă la volan și mai freacă și bordul un pic pe la încheieturi.

La 10:30 iese o doamnă elegantă din casă, se urcă în mașina gata frecată și pleacă.

Pe la 16:30 de întorc și pentru că nu au loc de parcare, șoferul rămâne în mașină și începe același frecuș. Vine băiatul cu pizza, el scoate mașina de pe alee. Pleacă vecinul de la parter, mai face 30 de manevre ca să-i facă loc. Bineînțeles că în acest timp folosește și cârpa ca nu cumva să fie vreo urmă de praf.

Pe la 18:30 iese doamna în treing și pleacă de data asta la volam. La întoarcere nu știu ce se întâmplă pentru că n-am prins niciodată momentul.

Și așa zi de zi. Oare asta să fie soluția parcărilor din București? Ne angajăm un șofer care să ne frece mașina? 🙂

Mă gândesc serios ca mâine să fac un time lapse cu această activitate sub denumirea: cum să freci un Mercedes. 🙂