Nu știu dacă știți ce-nseamnă pentru o corporație și mai ales pentru americani feeedback-ul. Este cel mai important lucru de pe pământ. Pe baza feedback-ului își modelează viața. Dacă ai dat feedback negativ, se țin de tine până te conving prin orice mijloace că au reparat tot și că n-o să se mai întâmple niciodată. Pe modelul lipitoare. Nu scapi până nu scot tot de la tine.
Eram prin SUA, cazați la un hotel de patru stele în modelul american. În sensul de urât și duhnind a chimicale.
Eram la colegii mei în cameră să facem planurile de a doua zi. În timp ce ei se hăhăiau, eu mă jucam cu telecomanda pe televizor. Nimeresc pe sistemul electronic de feedback. Și încep. Serviciile de curățenie… groaznice. Personalul de la recepție… obraznic. Nivelul de zgomot… mai rău ca la metrou. Nu există apă caldă. Dușul e înfipt în perete (asta e reală 🙂 ). Și așa mai departe. Practic am dat negativ and beyond negativ.
Nu pot să vă povestesc ce a urmat a doua zi. Când s-au întors în cameră aveau 12 mesaje de la managerul hotelului. Personalul de curățenie îi ura din priviri. La recepție aia aveau pregătite armele în caz că se legaliza omuciderea pe bază de feedback negativ. Practic următoarele patru zile cât au mai stat acolo au fost ca și când și le-ar fi petrecut într-o junglă. Cred că-i pândeau pericole la tot pasul. O scară care se pregătea să cadă, o mătură care punea piedică sau o găleată metalică pe tocul ușii. Sigur se gândeau la așa ceva. Managerul hotelului i-a fugărit și i-a băgat în ședință și i-a convins că n-au dreptate.
Cred că îmi purtau o dragoste nețărmuită în acea perioada. 🙂
Pentru unlike americanii dau si bomba atomica :))
Stii ce e tare? Cat se chinuie sa te convinga ca de fapt e bine si ai dat unlike degeaba, te plangi ca te hartuiesc si nu-ti respecta opinia! Ii bagi in galeata de 10 ori mai rau
Si Kaufland aveau intr-o vreme obiceiul sa te intrebe, cand ajungeai la casa, daca ai fost multumit. Asa ma socau incat mormaiam un da si plecam. De abia in masina imi aminteam: futu-i mama masii am uitat sa-i zic ca nu am gasit servetele, ca m-am invartit ca o gaina prin raioane, ca ce treaba e asta, bla bla… Ma indoiesc ca ar fi lasat totul balta sa-mi aduca mie servetele. Tara de cacat, feedback de cacat!
Nu imi doresc sa comentez (din motive relativ clare) ce sentimente ai reusit sa starnesti (ca si in alte cazuri)- dar recunosc ca au fost sincere si aprinse :D. Noroc ca nu am pus mana pe tine in perioada imediat urmatoare; oricum, a fost superba discutia pe care am purtat-o cu head-ul de hotel si cat mi-a luat sa o conving (era o lady) ca nu avem nimic de reprosat (yeah, right!), ci a fost doar o gluma a unui coleg mai aparte – oricum nu a inteles nimic 🙂
Ce bine ca ai comentat, ca multa lume nu ma crede ca povestile astea sunt reale. 🙂
Mult prea reale din pacate pentru unii in acele momente :P. Partea incredibila nu este cea legata de aceste glume, ci faptul ca ai scapat intreg si nevatamat (fizic, cel putin) din toate. Nu cred ca ai idee cat de vanat ai fost si cate scenarii de razbunare au fost scrise – dar au ramas doar scenarii din varii motive 🙂
Si eu stau sa ma gandesc de multe ori cum am scapat. 🙂
Eu sper sa facem 60 de ani si sa citim pe blog dezvaluiri despre ce faceai acum, cand noi te credeam serios, la birou, cu fruntea imbrobonita de sudoarea unor planuri complexe, de munca, de abnegatie :))
lasa ma … pe mine dupa ce m-am hahait cu ei, m-au sunat de la service …
(m-am hahait, adica am stat am fumat in service, m-am ras cu ei, am ras cu ei, am facut glume si etc si am si platit pe deasupra)
m-au sunat sa ma intrebe daca am fost multumit de serviciile lor si daca mai revin ….
Pentru americani chiar conteaza feedback-ul, la noi in romanica habar n-au ce e ala 😀
Rate la Salamul de Sibiu. Mi-a placut asta!
Dusul in perete pe cam epste tot prin America de Nord, acolo nu aveau ce sa va faca 😀
Da, si-l urasc sincer. 🙂