Îmi este îngrozitor de teamă și încerc să evit cât pot. Niciodată nu știu „cât se cuvine”. Niciodată nu știu dacă va fi mulțumit. Niciodată nu știu dacă vrea sau se va simți jignit. Pe scurt, îmi e frică de reacția celuilalt sau de ce va gândi respectivul/respectiva despre mine. „Uită-te și la ăsta ce scârțar e” sau „mamă ce de bani are îmbuibatul sigur i-a furat de undeva”.

Am pățit-o în mai multe sensuri.

Un chelner mi-a adus restul la șpagă pentru că deși mie mi-a plăcut, el a susținut că mi-a adus mâncarea cam greu și nu merită atâta cât i-am lăsat.

Un alt chelner în Atlanta a fost extrem de nemulțumit de șpaga de 200 de USD la o notă de plată de 1800 de USD (eram un grup mai mare) și ne-a terfelit în gura mare în acel restaurant de lux. Că nu avem grijă de familia lui că ce… nu s-a comportat exemplar? Și ne-a și aplaudat ostentativ să ne vadă toată sala când plecăm. A fost un moment absolut penibil. Și era un restaurant din ăla în care se vorbește în șoaptă să nu-i deranjezi pe ceilalți. Cred că Morton’s se cheamă.

Am pățit-o și în varianta „mi-ați dat prea mult data trecută, de data asta este plăcerea mea”. 🙂

Și mai există și alte tipuri de probleme de genul: În Timișoara se dă mai puțin? În Cluj cât mai e procentul? Cât mai costă o piatră la rinichi?

Ar trebui să existe un index actualizat zilnic de genul catmaiespaga.ro. 🙂 Oare să-l fac eu? 🙂

PS Nu am nimic cu această extra-plată doar că nu vreau să supăr pe nimeni când o fac și nu știu dacă reușesc. Doctorii sunt plătiți prost, mulți chelneri trăiesc exclusiv din această taxă de servire și viața e în general grea. Dacă sunt mulțumit, plătesc fără să mă uit. Atâta doar că nu știu cât. 🙂