Cum arată midlife crisis-ul din viața mea

Prea multă muncă în partea de filmare și montaj versus rezultate. Trăim într-o lume în care sunt apreciate mai mult viețile fake ale unor „influenceri” care trăiesc „experiențe memorabile”. Nu am cum sa concurez cu asa ceva și nici nu vreau sa fiu asimilat cu această bulă fără substanță.

Nu e un subiect sensibil. Pare ca este ce-si doreste publicul larg. Problema este ca notiunea de influencer s-a redus la fete in costume de baie (sau mai rau) sau cupluri care calatoresc si nu vreau sa fiu asimilat cu asa ceva. Am ajuns la concluzia ca voi investi timp in acest blog atat cat imi face placere sa impartasesc descoperirile mele. Influencingul este vazut in acest moment ca audienta mare obtinuta prin gesturi extreme sau prin decoltee adanci, cu oameni fara niciun fel de experienta in niciun domeniu pe care-l promoveaza si care stiu doar sa creeze o imagine/viata fake pe care (aparent) si-o doreste publicul.

Ma concentrez pe experiente reale personale care-mi fac placere si daca consider ca ceva merita publicat astfel incat sa se bucure si altii scriu. Daca nu, nu. 🙂

Pe vremuri eram blogger, notiune care a devenit echivalenta cu piscotul datorita unei mari parti din aceasta tagma. Dupa care mi s-a spus influencer pentru ca am ceva experienta in domeniile despre care scriu si reusesc sa influentez lumea. Astazi oricine cu un telefon si cu un live pe facebook se autoproclameaza influencer. Nu mai vreau nici asta. Vreau sa fiu eu si cei care ma citesc sa se bucure/intristeze impreuna cu mine de lucrurile de care scriu. 🙂