Ai spus de mine la televizor că aș fi fost plătit de Soroș ca să mă duc la proteste, deși până să-l promovați voi pe toate gardurile nici nu prea-mi era clar cine este acest Soroș și de ce îl împingeți în față ca fiind sursa tuturor relelor din România.

M-ai făcut haștagist în scârbă și ai transformat o mișcare care a reușit să-ți dea peste cap planurile de acaparare a jutiției în ceva monstruos în ochii celor care au avut încredere în tine și te-au adus la putere.

Ai asmuțit populația împotriva mea și ai pornit acel val de ură pe care-l alimentai zilnic cu minciunile tale. Te uitai în ochii noștri și ne mințeai cu acea grimasă de șmecher știind foarte clar că noi eram conștienți că ne minți.

Da, trăiam într-un stat paralel. Aici ai avut dreptate. Noi, aici pe pământ îi spunem realitate, în sensul că ce raportai tu la televizor nu avea nicio legătură cu ce vedeam în jurul meu. Practic statul paralel l-ai creat tu prin povestea cu creșterea economică fulminantă și acea foiță A4 pe care o jignești spunându-i „program de guvernare”.

Ai îndatorat țara asta pentru a plăti niște pomeni electorale. Nu ai investit nimic în infrastructură și în societate. Ai distrus practic viitorul celor care te-au pus în fruntea acestei țări. Ai dus România înapoi în timp. Și cei care vor suferi cel mai mult în urma acestor acțiuni nesăbuite vor fi tot cei neajutorați a căror vot l-ai cumpărat cu niște promisiuni deșarte.

Da, ești un simbol al răului. Ești imaginea și purtătorul de cuvânt a ce se întâmplă mai rău în țara asta. Ești un simbol ca și Ceaușescu pentru perioada comunistă de îniante de 89.

Ai zis de mine în scârbă că sunt corporatist și trăiesc pe spatele poporului. Asta în timp ce eu plăteam taxe și impozite la stat. În timp ce contribuiam practic prin munca mea la bugetul pe care l-ai făcut tu varză prin deciziile de șef de birt. Ți-ai bătut joc de munca mea.

Interesant mi se pare cum ai făcut tu pipi pe noi de la balcon și te așteptai să nu reacționăm. Te așteptai să ne fie milă de tine și de faptul că mergi la pușcărie. Te așteptai să aruncăm panseluțe pe jos și să-ți facem un covor de flori umbrit de o boltă de trandafiri în drumul tău spre închisoare. Te așteptai după toată ura pe care ai cultivat-o ca noi să stăm într-un colț și să suferim în liniște așteptând deciziile tale despre ce o să se întâmple cu noi. Ai transformat valul de ură într-un țunami și ai venit să te plângi la TV că nu înțelegi de unde acest vot alimentat de ură.

Da, trăim într-o epocă a internetului și nu mai ai cum să controlezi populația așa de ușor. Oamenii se unesc mai repede pentru o cauză comună și pot să reacționeze imediat. Nu ai cum să aplici teroarea comunismului decimând diverse centre de reacție la mizeriile tale.

Ai încercat chiar și cu violență. Ai pus jandarmii pe noi. Ai generat și mai multă ură. Am fost acolo și am gustat și eu din buteliile alea de gaz.

Da, domnule Dragnea, meriți ce ți se-ntâmplă. Ziua de ieri a fost însumarea tuturor necazurilor pe care ni le-ai generat în cei 2 ani și ceva de guvernare (îi spun așa doar ca să identifici activitatea, cuvântul „guvernare” nu are legătură cu ce ai făcut tu la putere).

Și da, cuvântul „domn” este folosit la mișto în acest articol.

Notă: acest articol este o reacție la valul de idei ce se vehiculează în presă legate de „nu înțelegem de ce se bucură lumea de răul lui Dragnea”. Nu, nu este o răzbunare ce simțim acum, este doar un val de fericire și ușurare că am scăpat de un nou simbol al comunismului.