Acum, de câte ori mă strigă unul dintre copii, răspund direct cu poziția exactă a mamei lor fără să clipesc. Nu mai pierd secunde prețioase așteptând întrebarea „unde-i mama” după ce răspund cu „da” la apelul lor.
Am dus rolul de tată la un nou nivel
5 comentarii
Adaugă comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
O sa tin minte pentru viitor :))
Sper că poziția mamei nu e de „rușine”. 🤗🤗🤗
genial
Rogu-te, dă-mi o solutie și la următoarea situație, aproape similară:
– Mami, îi spui lui tati să… (scena se petrece cu mama, tata, copil coliniari, cu tata situat în intervalul deschis: mama-copil )
:)))) ma gândesc și revin