Copilul meu a învățat o noua dresură pe mine: îmi înmânează castronul gol și mă trimite printr-un gest ferm cu degetul, să-l umplu cu pufuleții stocați cu grijă la înălțime dincolo de posibilitățile fizice pe care le are un bebe de un an și o lună :).

Primul lucru care-l face după ce-i înmânez castronul plin cu bunătățile pufoase, este să-l răstoarne pe canapea sau covor după care ronțăie liniștit în timp ce aleargă prin casă. 🙂

Am găsit zilele astea un castron care nu se răstoarnă și care are la bază principiul giroscopului: indiferent cum îl învârtim castronul va sta în poziție orizontală.

Încă o problemă rezolvată! Oare? 🙂

Răzvan

Mai multe detalii aici.