Nu reușesc să înțeleg frica de vehicule autonome. Acestea sunt prezente în viața noastră și le folosim de ani de zile.
Ne plimbăm cu liftul, ne alegem destinația prin apăsarea unui buton și ne punem câteva secunde din viață în mâinile unei mașinării care ne mută de la un etaj la altul.
Ne dăm cu avionul și ne încredințăm viețile, aproximativ 90% din zbor, unui pilot automat care decide cum zboară, la ce viteză și menține direcția pe baza unor coordonate introduse de pilot care coincid cu destinația noastră.
La Frankfurt în aeroport (parcă) există niște trenuri electrice fără vatman, cu trei vagoane, care ne plimbă între teminale. Ne mută dintr-un loc în altul ca să prindem următorul avion. Am mai văzut din astea și prin SUA, le remarci prin lipsa de finețe când pornesc din sau se opresc în stație.
Avem cruise control la mașini și ne bazăm pe un computer de bord să mențină o viteză constantă indiferent de înclinația drumului. Nu mai zic de sisteme de tip radar care ne “agață” de mașina din față și mențin distanța față de și viteza vehiculului din față sau frânează pentru noi când nu suntem atenți.
Ne ajutăm de niște telescaune/telecabine/telegondole să ne urcăm ân vârf de munte ca să salvăm timp și energie pentru partea distractivă a muntelui, partea cu coborârea în viteză pe schiuri sau pe placă.
Avem sisteme automate cărora le încredințăm viețile noastre și de mai multe ori pe zi. Toate se bazează pe citirea și analizarea unor senzori și un computer care ia decizii de când să oprească, când să pornească și cum să facă să ne protejeze viețile.
Lifturile au grijă să nu pornească atunci când ușile sunt deschise și să se oprească la etajul cel bun și să-ți fie comod de coborât.
Autoturismele au grijă să mențină viteza iar dacă pe portbagaj scrie “Tesla”, au grijă să te anunțe de și chiar să evite un accident iminent.
Avioanele au grijă să te ducă cât mai lin la destinație și să nu ia decizii fatale în timpul zborului.
Sistemele de urcare pe pârtie au grijă să încetinească la urcarea și coborârea pasagerilor.
Și știți ce au toate astea în comun? Un om care e pus acolo să supravegheze. Un om care e pus acolo ca să apese pe kill switch în caz de urgență. În lift avem butonul de stop, în mașini dacă apăsăm frâna sau ambreiajul se dezactivează orice cruis control, în avioane avem piloți care pot prealua controlul manual și pe pârtie avem oameni care stau cu o mână înmănușată deasupra butonului roșu.
Da, problema vehiculelor autonome este că trebuie proiectate să funcționeze pe niște foste cărări de căruțe, acum asfaltate și în mare parte semnalizate și să interacționeze cu alte vehicule neautonome conduse de niște oameni a căror conduită rutieră poate fi influențată de șmecherie, problemele de acasă, delăsare sau neatenție. Da, noi vom remarca imediat scobitoarea dintre dinții unui bizon care știm sigur că va trece pe roșu. Mașinile autonome se bazează deocamdată pe senzori și pe măsurători. Dar și sistemele de transport enumerate mai sus iau decizii tot pe baza unor senzori și cu toate astea ne încredințăm viețile în softul proiectat de o echipă de programatori.
Cumva nu trebuie să ne fie frică de mijloacele de transport autonome pentru că deja le folosim. Sunt prezente în viața noastră și vor fi din ce în ce mai șmechere. Eu personal sunt convins că rata de accidente va scădea cu mult și, deși îmi place maxim să conduc mașinuța mea pe bază de lichid fosil și sunt înnebunit după cei 300 de cai, cumva în viața de zi cu zi mi-aș încredința viața unui vehicul autonom pentru că nu e nimic interesant în drumurile zilnice și nimic spectaculos în drumul spre școală.
Și da, revenind, interacțiunea cu neautonomul este deocamdată problema care trebuie rezolvată. De aia se apucă Musk să sape tuneluri pentru mașinile autonome.
Doar in 737 MAX nu prea funcționează kill switch-ul
Mda, asa si cu telescaunul ala care a luat-o razna in nu stiu ce statiune montana. Sunt si lifturi care cad (desi statistic este cel mai sigur mijloc de transport din lume). Erori vor fi asa cum sunt si accidente.
Toate avantajele automobilelor sefl-driving sună extraordinar pană când începem să ne imaginăm sistemele în care acestea vor funcționa. Sunt perfect de acord cu faptul că un computer va lua întotdeauna decizia obiectivă neinfluențat de factori aleatori precum oboseală, certuri cu soția , abuz de substanțe, low IQ, PSD, șamd, dar întotdeauna vom fi limitați în implementarea acestora de tehnologia disponibilă la zi.
Luând drept Proof of Concept un scenariu de genul : două automobile se apropie din direcții diferite de o intersecție unde functineaza, să zicem,regula prioritătii de dreapa, acestea vor schimba din timp între ele date precum viteză de deplasare, greutate, grad de uzură al diverselor componente, etc. și vor găsi rapid cel obiectiv scenariu de traversare intersecției respective care ,va suna destul de probail, ceva de genul: vehicolul numărul unu încetinește cu 0.2km /h iar cel de- doilea va accelera cu 0.6km/h lucru care va duce la trecerea prin interesectie în perfectă sigurantă a celor două vehicole, la doar câteva secunde unul de celălalt, fără ca experinta ocupanților lor să fie alterată considerabil.
Superb, nu. Desigur , dar dacă încercam să aducem acest POC la scara unui oraș ca Bucureștiul să zicem, volumul de date tranzacționate și procesate ar fi enorm, depăsind cu mult puterea procesoarelor care se pot monta pe autovehicole la momentul de fată. Pentru ca acest scenariu să se poate reproduce la scară largă ar fi nevoie să putem pune roți centrelor de date mai degrabă decât să sperăm că punem pune atâta putere de procesare în mașini.
Toate celelate sisteme automate pe care le-ai menționat functionează pentru că volumul de date cu care lucrează este procesabil la bord cu tehnologia pe care o avem azi la dispoziție. De fapt acesta este motivul pentru care Domnul Nostru Elon Musk a decis că este mai ieftin să micșorezi volumul de date de procesat prin scoaterea din traficul urban a traseului (tunele) decât să încerci să pui într-un vehicol atâta putere de procesare cât ar fi necesară pentru a negocia cu success volumul monumental de date generat de traficul dintr-un oraș.
Sa nu uitam si de metroul din Copenhaga, care merge de capul lui, nesupravegheat de nimeni, complet autonom.
Răspunsul se află în cei 10% din zborul unui avion, când autopilotul este oprit.
Am mari retineri privind vehiculele autonome (si nu m-as urca intr-o astfel de masina) pentru ca in orice trafic normal, numarul de variabile e mult prea mare si divers. Ce variabile exista la lift? Nu exista lift care sa vina din lateral sau de pe contrasens. Inclusiv la trenuri variabilele sunt mult mai putine daca traseul are doua cai de rulare independente, cate una pe sens.
Din ce am vazut pana acum prin niste documentare (automatizare descarcare containere in portul Frankfurt) sau doar clipuri (depozit Amazon sau ceva chinezesc), acolo toate elementele, chiar daca erau multe erau totusi finite: roboteii erau in numar fix (sau nu depaseau un anumit numar) pe teren, mergeau pe trasee clar delimitate si fara obstacole (nu aveau de ocolit gropi, pietoni ….), si lucrau cu elemente standardizate (dupa caz, dimensiune de container, dimensiuni rafturi), practic au putut sa ia in calcul totul.
*portul Hamburg
Ar trebui să ne gândim câte vieți au pierit de la chestii minore ce țin de neatenție: schimbat un post radio, aprins o țigară, vorbit la telefon. De asemenea sunt frecvente cazurile în care șoferii adorm la volan. Pe de altă parte poate că mașinile autonome îi vor face pe unii șoferi să abuzeze de această tehnologie în sensul că vor dormi la volan, precum tipul din America ce a apărut la știri.
Ideea este că mașina autonomă îți va corecta unele greșeli precum intrarea cu viteză într-un viraj, un pieton pe care nu-l vezi, dar poate nu te va proteja la fel de bine dacă o altă mașină îți vine pe contrasens, poate că nu va alege șanțul pentru a evita impactul frontal iar acest lucru îl vei putea face tu dacă ții mereu mâinile pe volan și ești gata să preiei controlul mașinii.