razvanbb.ro

Nu am simțit nevoia să mă întorc la iPhone deși folosesc iPhone de la iPhone 1.

Mi-am scos din cutia cu minuni un Android mai vechi pe care-l folosesc temporar (Motorola razr 5G)

Once you go Samsung Fold you never go back.

Este incredibil cât de mult m-am obișnuit în 6 luni de utilizare cu un ecran mare împăturit în buzunar și cât de limitat mă simt de ecranele obișnuite de telefon.

M-am jucat un pic și cu un s23 ultra. Mișto dar tot vreau foldul meu înapoi.

Am reușit cumva să-mi concentrez viața mea digitală (work + personal) într-un singur device ce-l aveam la mine tot timpul.

Singura treabă ce-mi lipsește este airdrop.

Da, există ceva asemănător între androide (nearby share) dar familia folosește vechile mele iphoane și nu mă ajută.

Și nici nu poți face transfer către laptop pe wifi (cum face airdropul către mac).

Toate soluțiile dubioase din Google play folosesc transfer prin cloud. Nu vreau să-mi trimit datele către necunoscuți, mai ales poze personale.

Și lumea Samsung este la fel de scumpă ca cea de la Apple când vorbim de performanță și inovație.

Vreau fold-ul meu înapoi!

A cam deranjat-o și s-a supărat. Nu și-a dat seama că e înregistrare și a crezut că ne-am luat și noi câini care latră non-stop.

Mă gândesc că e o soluție bună să le dați vecinilor să guste din tratamentul ce vi-l aplică toată ziua. Poate că nici nu-și dau seama cât este de deranjant.

Te simți așa ca și când te-ai scufunda într-un documentar despre cum omenirea a ajuns să se deplaseze fără efort către destinații din ce în ce mai îndepărtate.

LINK

Am pățit să-mi sară în ajutor diverși să mă învețe să plătesc cu cardul sau să aud din spate peste umăr „acum luați scanerul și scanați”, „acum selectați plata cash” (aparent par d-ăla care nu crede în carduri).

Dar astăzi am pățit una deosebită…

Parchez pe o stradă cu sens unic (locuri de parcare pe stânga și dreapta), lângă trotuar, in spatele unei mașini parcate care mai avea în față încă o mașină parcată pe trecerea de pietoni și mă pregătesc să-mi fac de cap cu un pic de Netflix până apare copilul de la școală.

În față o domnișoară dă să traverseze și mă vede exact când opream lângă trotuar. Se uită lung la mine și se hotărăște definitiv că fața mea cere ajutor și își schimbă traiectoria către mine. Deschid geamul și mă pregătesc de impact.

– Știți, mașinile din fața dumneavoastră sunt parcate și nu e nimeni la volan.

– Așaaaa….

– Și trebuie să le ocoliți ca să mergeți mai departe.

Am făcut liniște câteva secunde până mi-a picat fisa. Fata credea că eram atât de confuz încât mă încadrasem să fac stânga în spatele unor mașini parcate și așteptam ca prostul.

I-am mulțumit, am închis geamul și am pornit Netflixul. Tipa a mai stat 30 de secunde uitându-se la mine. Până la urmă a plecat. Probabil că a decis că sunt un caz pierdut pentru umanitate.

Acum nici nu vreau să mă gândesc ce o să se întâmple dacă viața îmi va purta ochelarii pe la Kaufland.