-Ești de acord cu modificările codurilor penale așa cum au fost scrise ele de tătuțul nostru?
-Da!
-Ești angajată!
De câte ori treceam pe str. Jandarmeriei pe vremuri și îi vedeam pe oamenii ăia venind la lucru,
mă încerca un sentiment de profund respect. Erau acolo ca să mă protejeze pe mine ca cetățean. Mă simțeam mai în siguranță știind că ei există.
Acum, am constatat că de câte ori trec pe str. Jandarmeriei mă învăluie un sentiment din ăla că trec cu mașina printr-un cartier rău famat și mă rog să nu mi se oprească motorul. Acel minut este cel mai lung minut din traseul meu. Mă aștept din clipă în clipă ca acei oaemeni, îmbrăcați în uniforme, să mă oprească și să mă târască afară din mașină și să-mi aplice o corecție în simțuri și gândire. Este un sentiment pe care nu-l pot reprima oricât aș încerca. Este un sentiment de obidă față de rolul lor în societate…
3 comentarii
Inca mai pastrez in memorie cuvintele bunicului "jandar si perceptor nu se poate face orice om, ci numai cazaturile"
Sa nu mai spunem ca pana la deschiderea liceului Francez langa Academie, strada aia era locul unde prestau servicii contra cost anumite persoane. Din pacate una a si murit pe acolo. Fix aia care statea fix langa Jandarmerie.
Ca sa nu mai spun ca politistii care treceau pe acolo faceau si glume cu fetele in sensul ca se faceau ca intra cu masina in ele. Daca nu as fi vazut cu ochii mei, nu as fi crezut. Pacat ca nu aveam camera atunci.Respectul pentru aceste institutii este oricum sub nivelul minim.
Asa si eu cu Politia Locala. Inainte eram convins ca lucreaza in interesul cetateanului. Pana cand am trecut pe o strada unde "incoltisera" prin invaluire o masina stationata pe interzis. In timp ce inaintam la pas pe pietonala, fericit ca-si fac constiincios datoria, aud strigate guturale. Imi erau adresate. Urmarind scena, iesisem 2m din marcajul de trecere pt. pietoni. Masina oprita era a unuia dintre ei.
