Articole din categoria: Pe scurt

Nu înțeleg cum vă puteți da cu unsoarea aia pe mâini! E groaznică. Nu suport! N-o să mă dau niciodată!

Eu acum:

Oh shit! Anaaaaa! Mi se termină crema de mâini de la l’occitane! Da, aia răcoroasă!

Eu: Bună ziua! Da, suntem. Până după Paște!

Mi-a zis că dacă vrem să fim sănătoși la cap trebuie să urmăm același obiceiuri chiar dacă nu mergem la birou.

Mi-a zis că trebuie să avem un program bine pus la punct chiar dacă ne învârtim printre pereți.

Dar când am întrebat-o de ce nu mă mai întreabă (ca în fiecare dimineață de când ne cunoaștem) „Eu cu ce mă îmbrac astăzi?”, mi-a răspuns că asta nu se pune. Și tot programul meu a fost dat peste cap!

de teamă ca persoana respectiva să nu cumva să vrea să mă scoată la o cafea și o discuție de o oră pentru ceva ce se poate rezolva în 3 minute. De câteva zile această teamă a dispărut subit. Răspund la telefon de la primele acorduri!

pentru ca nu îi putea deosebi pe cei bolnavi care tușeau de cei care vorbeau flamanda.

-Plata acceptată pentru cele două stilouri albastre!

-Pregătim cele două stilouri albastre pentru tine!

-Am predat cele două stilouri albastre curierului!

-Cele două stilouri albastre au ajuns în easybox-ul selectat!

-Du-te și ridică cele două stilouri albastre cu codul ăsta!

Le-am ridicat. Sunt verzi…

și ne citește cu voce tare numele magazinelor și mesajele din reclame afișate peste tot. Aseară am fost în parc unde mai mulți părinți încercau să creeze o atmosferă plăcută pentru copiii lor la locul de joacă. În tot acest cadru idilic pe unul din tobogane scria mare și frumos „sugi p…”. Și nu, nu am apucat să-l oprim să citească tare și frumos, mândru de el, la un volum suficient de puternic încât să acopere sunetul vesel generat de copiii care se jucau acolo…

LINK

-Staționați pe locul meu de parcare!

-Sunteți domnul Limitat? îl întreb eu într-o inspirație de moment.

-Cum vă permiteți! Dați buzna la noi în cartier, ne ocupați locurile de parcare cu BMW-urile voastre și mai sunteți și nesimțit!

-Să mă iertați, dar pe semn scrie „Parcare Timp Limitat” și m-am gândit că e numele dumneavoastră…

Și închid geamul ca să mai atenueze un pic din înșiruirea de cuvinte ce a urmat…

Pentru o secundă ma gândesc ca e cine știe ce vedetă obscură și de aia nu am auzit de ea.

Două secunde mai târziu domnișoara de la casă : „nu știu cine este, n-am auzit de ea…”

Deja încrederea în mine își revine la nivelul obișnuit. Am avut dreptate, ceva vedetă obscură…

Domnul din fața mea intervine ușor revoltat : „Cum nu știți?! E cea mai mare dansatoare de manele!”.

Domnul din spatele meu se alătură și el mulțimii:
„Da! A fost aseară la ProTv! A plecat cu cel puțin 200 de milioane acasă!”.

Am plătit repede și am fugit înainte să mă oblige cineva să mă alătur fan clubului și să mă procopsesc cu card de membru. Trebuie să caut un supermarket frecventat de rockeri ca să nu mă fac de râs în public.