Carrefour Sibiu, duminică. Intrasem să-mi împrospătez stocul de pâine fără gluten. Eram înfometat. Căutam cu un pic de disperare în mers standul cu astfel de produse. Aglomerația era ca la balamuc. Parcă toți locuitorii din Sibiu se mutaseră la cumpărături. Ajung într-un final pe culoarul cu produse speciale târând după mine un fel de coș de mână sub formă de coș de rufe. Văd pâinea și mă reped. Mai aveam 5 metri până la destinație când un cuplu și copilul din dotare îmi blochează accesul. Ea se uita și studia fiecare etichetă de preț în parte… cred că le memora pentru că părea că le citește de mai multe ori. Copilul și tatăl mergeau molcom cu o privire ușor abătută și cu un nivel de interes apropiat de zero față de ce se-ntâmpla în jur. Tot ansamblul se deplasa încet. Atât de încet că dacă nu erai atent aveai senzația că stă pe loc. Eu eram un pic disperat. Începusem să mă agit. Deja mă pregăteam să mă-ntorc și să abordez culoarul din cealaltă direcție. Sunt sigur că ajungeam mai repede dacă ocoleam. În acel moment de cumpănă o aud pe doamna cum izbucnește și cum se adresează pe un ton iritat soțului din dotare: „Stai dragă, unde te grăbești așa?” 🙂

 

1939992_936588709699449_296232835825686226_n