Am mai povestit în anii trecuți cum în viața mea anterioară de corporatist eram un pic jenat de zilele de 1 martie și 8 martie. Nu-mi plăcea să fiu la birou. Simțeam că fac ceva din obligație. Trebuia să ofer flori/bomboane/mărțișoare/felicitări tuturor colegelor. Includem aici și colege cu care interacționam la nivelul unui salut politicos și cam atât. Simțem tensiunea din aer. Noi bărbații știam că suntem un pic penibili și ele știau că noi ne simțim jenați.

Așa că, în prima parte a vieții mele, colaboram strâns cu șeful meu și împărțeam procesul de achiziție în două părți. Unul dintre noi cumpăra un maldăr de flori și celălalt ciocolata. Într-un sfert de oră rezolvam toate fetele din firmă. Cu timpul ne-am rafinat modelul de business și reușeam cumva să nu călcăm pe la birou în acele zile. Sau lucram de acasă sau încercam să avem întâlniri la clienți. Atinsesem perfecțiunea, vă zic. 🙂

Dar na, acum la aproape 4 ani de când am fugit din corporație, soarta mă lovește crunt! Sâmbătă, de 1 martie, am un eveniment/curs organizat împreună cu două gagici simpatice de la SABIF. Și nu, soarta nu se oprește aici. Nu i-a ajuns. Vrea mai mult de la mine. Evenimentul este și cu câteva bloggerițe din online ca să-mi fie și mai greu! Vă dați seama ce o să fie pe canalele de social media „răzvanbb nu știe că astăzi e primăvară?”, „oare răzvanbb știe ce dată este astăzi?”…

Problema este… eu ce mă fac? 🙂


0293 seasonal