De ce mop? Pentru că dacă îi montezi un băț arată exact ca un mop. Așa gri murdar cu capetele blăniței puțin uzate de la o utilizare îndelungată. E câinele ăla mic și alb cu diverse pete care încântă doamnele și domișoarele cu drăgălășenia lui.
Este câinele care mă așteaptă pe alee în fiecare zi. Mă așteaptă dincolo de un gard în drumul meu spre birou. Așteaptă să ajung fix în dreptul lui și latră de după gardul de tablă. Nu-l văd, doar îl aud. Este ca și cum ar lătra porțiunea aia de gard la mine. De fiecare dată mă sperii, tresar, scap ceva din mână și îi transmit cele mai bune urări mamei lui care l-a crescut atât de bine.
Cu timpul am început să mă obișnuiesc. Nu mai scap lucrurile din mână, nu mai sar de doi metri și parcă nici inima nu-mi mai tresare ca pe vremuri. Îi transmit doar ce am de transmis de câte ori trec pe acolo în drum către birou.
Acum două seri ajung acasă pe la miezul nopții după o întrunire cu câțiva prieteni unde ne-am bucurat pentru faptul că ăsta micu a mai îmbătrânit și s-a mai maturizat un pic în gândire. Ies din lift, mă îndrept către ușa apartamentului meu cu gândul la salteaua mea ce moale și mult râvnită. Dau să bag cheia în broască, moment în care aud un lătrat din ăla infernal și disperat în ceafa mea. Lătra ușa vecinului de vis a vis. Lătra un alt mop din ăla mic, alb și pătat. Mai nou, de două zile, am și o ușa de bloc care latră la mine în viața mea. 🙂
Sushi este mega fericit pentru ca este vedeta pe RazvanBB.ro! :))
Are si link pe poza 🙂
da, doar ca linkul nu merge 🙂 pentru ca incearca sa deschida poza in lightbox 🙂