M-am trezit în drum spre birou că mă apucă foamea. Eram pe lângă KFC-ul de la Dorobanți și zic să fac o nebunie astăzi. Bag niște crispy strips că-mi e poftă. Mă avânt în zonă, mă învârt pe câteva străduțe, le transmit respectul meu celor de la nu știu ce casă de film care ocupaseră toată parcarea cu plată cu carele lor și pierd 15 minute din viața mea atât de plină de provocări.

Mă gândesc că în timpul ăsta dădeam o fugă până la Băneasa la drive thru. Beculețul se aprinde în mintea mea și iau o decizie crucială privind viitorul stomacului meu. Mă îndrept vertiginos către KFC-ul din Băneasaaaa. Comut pe modul Sport Sharp și pun în funcțiune cei 300 de cai că-mi era deja foame mai spre rău așa. Zic că fac o șmecherie și ies prin altă zonă. Că na, drumul drept e pentru ăia care nu cunosc Bucureștiul. 🙂 Eșuez, desigur, într-o coloană a infinitului care se mișca cu puțin mai încet decât pietonii de pe trotuar… nu cu mult.

În fine, mă resemnez, mă relaxez, aprind o țigară, mai admir o bruneta focoasă dintr-o Honda Civic și ajung într-un final la Drive Thru. Înfierbântat și entuziasmat, mă hotărăsc să schimb comanda din capul meu. Adaug plin de voie bună și de o poftă ce mă mistuia și un Twister drept aperitiv. Comunic plin de entuziasm ce-mi dorea inimioara domnișoarei din spatele difuzorului și la semnalul „vă așteptăm la fereastra următoare pentru a achita comanda” mă strecor ușor pe culoarul îngust. Moment în care începe să se infiripe o idee nouă. Așa ca un fel de ghimpe ce-mi încerca sufletul. Fereastră… achita… comanda… bani… 35.5 lei. Și ajung „Săru’mâna! Știți? Aș dori să anulez comanda!”. Domnișoara „de ce? vă ajut cu ceva? schimbăm ceva?”. Eu: „Nu, domnișoară. Mi-am uitat portofelul la birou…” 🙂

Așa că nici pofta nu mi-am satisfăcut-o, nici n-am mâncat și am pierdut și o oră în trafic făcându-mi speranțe deșarte.

PS Are cineva ceva de mâncareeeee! 🙂