Cum naiba o conving că nu eu. Că nu eu fumez în cameră? Că ceea ce bănuiește ea nu este adevărat?

M-a abordat ieri și pe un ton foarte politicos mi-a spus: „Știți, am fost să verific mini barul și am simțit miros de fum în cameră. Să aveți grijă să nu afle ăștia„. I-am spus că nu fumez în cameră ci pe balcon (care este dotat cu scrumieră) și că poate a intrat ceva pe ușa întredeschisă de la balcon.

Am crezut că am lămurit-o și am trecut peste asta.

Astăăăăzi în schimb mă abordează iar: „Sper că nu v-ați supărat pe mine.”. Eu trec mai departe și arunc așa că „poate vi s-a părut”. Ea: „atâta doar să aveți grijă să nu vă prindă ăștia„.

Deci ea este perfect convinsă că eu mă duc în cameră și-mi aprind trabucele unul după altul și încalc orice consemn de fumatul interzis pentru că așa am eu chef să-mi parfumez camera în care dorm.

Cum naiba fac să o conving că eu n-am fumat și nici nu fumez în cameră? Cum îi scot femeii din cap această idee fixă întipărită adânc în sufletul ei de artistă?