Astăzi la un magazin de bricolaj, în timp ce așteptam să-mi aducă un angajat niște rafturi din depozit, văd o bunicuță, ușor parcă din altă poveste cu un decor diferit față de rafturile pline de scule electrice pe lângă care ne aflam, cum îl roagă pe alt angajat să o ajute cu elegerea unei bormașini.

Da, asta a fost prima minune, erau doi angajați în zonă. Era de dimineață și se adunaseră să bârfească weekendul.

Și domnul o îndrumă spre raftul cu scule „de buget”, marcă proprie, unde își începe speech-ul despre cum să ne alegem o bormașină în funcție de nevoi.

Două secunde mai târziu o aud pe bunicuță cum îl întrerupe scurt:

– Auzi? Lasă-mă cu mizeriile astea! Arată-mi niște Makita dacă ai!

Da, asta a fost a doua minune. 🤣

Angajatul magazinului de bricolaj a avut un moment lung de pauză, din ăla care a devenit un pic jenant, până să reacționeze și să o îndrume spre raftul corespunzător.