Prima undă de penibilitate a fost dată de căști. Probabil că trecerea de la gramofon la boxe în miniatură care se bagă-n urechi a fost un șoc pentru toată lumea. A apărut apoi mouse-ul pe lângă tastatura preluată de la mașinile de scris. Era interesant nu? Mișcai mâna se mișca și săgețica pe ecran. Apoi au apărut ecranele sensibile la diferite pixuri. Și astfel am ajuns să desenăm pe televizor.

Producătorii de tehnologie încearcă să reducă interacțiunea om mașină la diverse metode cât mai naturale. A apărut touch-ul. Nimic mai simplu nu? Facem ce suntem obișnuiți. Dăm cu degetul și mutăm poza. Nimic penibil aici. Ba chiar e ceva mișto. Asta până când pui tehnologia pe niște telefone cu ecrane mari. Astfel ajungem să ne punem la ureche niște mini laptop-uri și să arătăm din nou penibil. Dar ca și în cazul căștilor deja lumea s-a obișnuit și nimănui nu-i mai pasă.

Acum penibilul apare de la noile tehnologii de recunoaștere de gesturi. Un prim exemplu este Project Natal de la Microsoft. XBox-ul îți scanează gesturile și le transformă în controale pentru jocuri.

Al doilea exemplu este clipul de mai jos. Faci cu mâna la televizor și el mută pozele. Nu că e drăguț? Ce o să urmărească prietenii tăi mai mult? Pozele sau pe tine cum încerci să dai paginile folosind figuri de karate?

Nu mai zic de penibilul ochelarilor 3D. Toată familia cu mic cu mare poartă ochelari mari, groș și un pic urâți ca să se utie la televizor. Nu zic, senzația este super mișto dar în acest moment al vieții noastre este încă un pic penibil.

Sunt sigur că peste câșiva ani totul va fi ceva natural și ne vom plânge de noile căciuli ce ne stimulează direct centri nervoși de pe creieri pentru a descoperi senzații tari.

Mai multe detalii aici.