Așa îmi zicea mie Manafu prin 2010 când credeam că tot ce zboară prin online este și adevărat. 🙂
Da, nu pleca din corporație dacă nu ești atât de nebun ca Bobby Voicu și echipa lui și să scoți bani dintr-un f…ing solitaire! Și suficient de încrezător încât să-ți arunci și ultimele economii pe bilete de avion și cazare în Irlanda pentru a convinge niște oameni să investească într-un solitaire în doi. Ca paranteză: bine, bă! vă admir și invidiez în același timp. 🙂
Da, nu pleca din corporație dacă nu ai o nevastă nebună care să-ți zică că te ține ea acasă pe banii ei dacă n-o să reușești să faci nimic în viață. Oricâte economii ai avea și oricâte planuri ți-ai face, ai nevoie de un partener de viață care să nu te lase să te dai bătut și să-ți asigure acel confort psihic de care ai nevoie când încerci să-ți schimbi total viața profesională. Îți mulțumesc, doamnă! 🙂
Da, nu pleca din corporație dacă ai o idee de business măreață, care depinde de mulți alți oameni și de niște fonduri care speri să apară doar pentru că ție ți se pare cea mai tare idee de pe pământ. Ideile sunt ușor de copiat și nu poți să răzbești fără cineva bine înfipt în domeniul respectiv. Da, am avut ideea mișto de a înființa Trafictube, dar dacă în acel moment, când numărul maxim de cititori pe blogul meu era format dintr-o cifră, dacă în acel moment nu îl luam partener pe Vali în proiect, aveam șanse zero de reușită. Venea altcineva la fel de mare ca el și făcea Trafictubecumoț.ro și la revedere. El a venit cu experiența lui, traficul lui și ideile lui și împreună am crescut un proiect mișto.
Da, nu pleca din corporație doar pentru că vrei să faci ceea ce-ți place și doar pentru că ai niște prieteni care nu vor să-ți rănească sentimentele și-ți spun că ești extrem de talentat și că ar trebui să trăiești din manufacturarea de goblenuri pentru păpuși blonde de plastic fără frontiere.
Da, nu pleca din corporație doar pentru că ai bani să îmbunătățești un proiect deja existent pe piață. Concurentul pe care vrei tu să-l înlături cu ideea ta măreață își va îmbunătății in no time proiectul său adăugând ideile tale.
Pleacă din corporație în momentul în care business-ul tău derulat în paralel ajunge să producă mai mult decât salariul tău. Nu renunța la banii ăia. Sau dacă ești suficient de bun, pleacă și cu o parte dintre clienții corporației la care lucrezi. Dar asigură-te că respectivii îți sunt chiar prieteni și nu te vor abandona la o lună după aia.
Faza este că vei ajunge să faci cu totul altceva într-un final față de ce ți-ai propus. Capeți experiență pe parcurs și începi să vezi lumea reală din jurul tău dincolo de analizele mașinăriei în care ai lucrat atâția ani. Cel mai nasol va fi momentul în care îți dai seama cât îți era de simplu să vinzi/te vinzi având brand-ul corporației în spate și cât e de greu să-ți construiești propriul brand și să te faci cunoscut. Este momentul în care începi să apreciezi adevărata putere a marketing-ul și a PR-ului. Niște noțiuni care, dacă nu lucrezi în domeniu, ți se par puerile și inutile. N-ai idee cât marketing și cât PR pe pâine ajungi să bagi zilnic chiar dacă ideea ta de business este să produci piulițe la strung cu laser.
Revenind, Bobby și echipa lui se chinuiau să resusciteze un joc cu mașini și niște curse virtuale și au ajuns să joace solitaire toată ziua.
Eu am plecat cu speranța că Trafictube va rupe gura târgului și am ajuns să descopăr o pasiune pentru editarea video și într-un final să îmi pun pe picioare două magazine online (e-day și camerevideoauto). Da, am rupt gura târgului din punct de vedere imagine și am crescut repede ca vizibilitate în online. Da, am descoperit o anumită pasiune pentru editarea video dar nu sunt mai bun decât adevărații pasionați de video. Da, am descoperit o nișă de gadget-uri utile care îmi aduce niște venituri decente. Dar asta în 5 ani de încercări, eșecuri și foarte mici victorii.
Cineva spunea la un moment dat că într-o corporație te plafonezi și ajungi să te lovești cu capul de tavan. După ce a trecut la antreprenoriat nu s-a mai plafonat dar s-a dat cu capul de toți pereții. 🙂
Am scris povestea asta pentru că aud din ce în ce mai mulți oameni în jurul meu care cred în toate povestioarele înflorite din diverse reviste motivaționale. Da, toate au sămânță de adevăr dar au și o poveste ascunsă bine pe undeva. Sunt niște bani/investitori în spate, business-ul a fost început în paralel cu jobul din corporație sau unul rămâne în corporație și celălalt începe un business având în spate confortul familiei care îl va susține în caz de eșec.
Și încă o precizare, Bobby nu s-a lăsat de corporație. El a fost suficient de nebun să creadă cu convingere că va câștiga bani frumoși dintr-un joc pe computer. Și iată că a reușit. L-am folosit ca exemplu doar pentru a scoate în evidență faptul că ideea nu trebuie să fie măreață, nu trebuie să salveze balene eșuate și nici să implice un proiect extrem de complex. Un solitaire e suficient. 🙂
În concluzie: nu, nu pleca din corporație fără să te gândești extrem de bine înainte și fără safety net. Eu nu sunt un exemplu de urmat. Am avut doar baftă de oameni mișto în jurul meu. Este ce a contat cel mai mult.
![]()
poveștile mele favorite cu antreprenori http://costin.ro/romance-de-22-23-ani.html
Cum ziceam, 700k will do the job! 🙂
Băhhhh mi-ai adus aminte de articolul ăsta, sper să nu confund, dar nu l-au dat ăștia pe la tv?
Cred de fapt că îi trolai tu, ăia de la tv erau alții de făceau goblene
Mintea deschisă şi să crezi în tine. Şi a shitload of luck.
Felicitări Răzvan!
Sau pleaca din corporatie cand toti se inghesuie sa intre :).
Eu sunt mândru că te-am avut coleg. Ai știrbit o bucată bună din ceea ce însemna pasiune atunci când ai plecat din corporație.
Ce dragut! Desi sper ca mai multa lume gandeste la fel, este primul feedback de acest gen de la ms in 5 ani de antreprenoriat 🙂
iar pentru asta EU te admir 😉
Meriți succesul Răzvan!
Plot Twist: Spui asta ca sa nu ai mai multa competitie pe piata
right
stai in banca ta si totul o sa fie bine, coporatia ajuta foarte mult!
Eu sunt o nevasta nebuna care si-a tinut barbatul acasa ca sa-si dezvolte business-ul. El a renuntat la job la 28 de ani. Eu 5 ani mai tarziu si acum suntem amandoi linistiti (a se citi liberi). E adevarat ca cei 5 ani nu au fost lapte si miere, dar de fiecare data cand ii era greu si vroia sa se angajeze, ii aduceam aminte de ce a plecat si de ce a ales drumul asta. Acum cand facem ce vrem noi, cred ca a meritat din plin efortul. Plecatul din multinationala prezinta beneficii. Pe mine nu ma poate convinge nimeni altfel.
Ce sfat dragut e ala : “daca pleci din corporatie, pleaca macar cu niste clienti ai corporatiei care sa nu te lase balta”.Este absolut genial si merita tiparit si pus in rama pentru ca reflecta si o inalta etica in activitate.Bine eu nu m-as lauda cu asa ceva dar sunt cazuri si cazuri.Ipotetice bineinteles daca tot se vorbeste la modul ipotetic.
Acum 2 ani cand am citit articolul am fost de acord cu el.
Acum: De ce sa nu pleci din corporatie? Daca nu iti iese, nu te mai poti intoarce? Nu inteleg…