Nu există simulatoare care să-ți aducă distracția din viața reală în fotoliul confortabil din fața computerului. Jocurile pe console nu au nici cea mai mică legătură cu ceea ce se-ntâmplă pe pistă. Nimic din încăpere nu poate să reproducă mirosul de cauciuc ars generat de tine la ultima curbă ac de păr pe care ai luat-o cu roata din spate mușcând din nisipul de dincolo de pistă. Senzația de „ies în decor și nu pot să fac nimic pentru asta” nu ai cum s-o trăiești în fața televizorului.

Am fost organizați de un prieten care ne-a spus după cum urmează:
„Băi am fost in concediu la karturi. Este mult mult prea tare! Bate flatout de departe !!”
Flatout-ul pentru cei care nu știu este un joc cu mașini ce se joacă în rețea, pe care-l practicam din când în când împreună.
Așa că am fost vineri la karting. Locul ales este undeva la limita Bucureștiului la intersecția Pipera cu Șoseaua de Centură. Am fost impresionat. Locul arată super profi și bine întreținut. Dacă și băieții care ne aranjau în karturi pe pistă ar fi avut și un zâmbet pe față și ar fi făcut și niște glumițe pe lângă amabilitatea cu care am fost întâmpinați ar fi fost și mai bine… așa au fost mult prea serioși :). Costul deși pare mare la început, este mult prea mic pentru cea ce primești în schimb. Dai 50 RON pe zece minute dar sunt cele mai tari 10 minute din ziua respectivă. Și oricum după acele 10 minute ești frânt. M-am dat 3 ture a 10 minute fiecare și dacă nu erau programați alții după noi, mi-aș fi lăsat chenzina acolo fără să clipesc :).

Senzațiile sunt de nedescris în cuvinte. Toată cursa se desfășoară-n curbe, șicane și ace de păr. Liniile drepte sunt doar așa ca să facă următoare curbă și mai periculoasă :). Toate depășirile se fac doar în curbă și câștigă acela care frânează cel mai târziu și are tupeul să se bage între marginea pistei și cel depășit. Și aici începe toată distracția… când intri în curbă timpul se oprește în loc, simțurile sunt încordate la maxim și simți fiecare gropiță, vibrație și denivelare. Știi exact când trebuie să tragi de volan, știi exact când derapezi și știi exact când trebuie să accelerezi. Partea cea mai amuzantă este să-ți încalci simțurile. Adică de exemplu atunci când roțile din față își pierd aderența și nu mai vor să ia curba și te aruncă pe iarbă, tu să accelerezi, să muți greutatea vehiculului pe față și să ieși în partea bună a dungii albe de pe marginea pistei. Tot traseul se desfășoară ca-ntr-o transă și atunci când vezi stegulețul cu carouri te trezești brusc și-ți dai seama că trebuie să frânezi și să revii cu picioarele pe pământ la standuri.

Au două tipuri de jucării: unele de 6 cai putere pentru cursele nice and fluffy (nerecomandate pentru tipii cu greutate ca mine 🙂 ) și unele de 13 cai pentru fanii Tokyo Drift :).

Mai ieșiți și voi la aer mai alergați un kart!

Răzvan

În episodul 2 din „Nu există simulatoare”: eu și un Subaru Impreza WRX STI.

Mai multe detalii aici.