Am primit ieri pe mail un capitol dintr-un studiu scris de Jon Steel sub numele de “Perfect Pitch”. Numele acestui capitol este: “The More Connected We Are, the Less Intelligent We Become”. Se găsește de citit aici:
Am să fac în continuare un rezumat sau mai bine zis o analiză pe text cu “ce a vrut să spună autorul” (dar nu și-a dat seama 🙂 ), pentru cei care nu au timp să-l citească.
Jon Steel ne povestește de obsesia de viteză a societății în care trăim. Observă cum lumea folosește diferite device-uri inteligente pe unde apucă. Ni se atrage atenția asupra unui studiu al Universității din Londra, din care reiese că utilizare frecventă a e-mail-ului echivalează cu două joint-uri sau cu o noapte nedormită. Mai mult de atât IQ-ul persoanei respective poate să scadă temporar cu 10 puncte.
Un alt moment critic este atunci când ajungem la concluzia că ziua nu este suficient de lungă să ne ducem la bun sfârșit task-urile zilnice. Tot în acel studiu se arată că modul de măsurare a unui angajat nu mai are legătură cu gândirea lui ci cu prezența lui pe e-mail. Cu cât răspunde mai repede, cu cât este mai activ și face mai multe lucruri simultan cu atât este mai eficient acel angajat și cu atât mai mult apreciat. Problema aici este că acest creier uman nu este pregătit pentru urmărirea simultană a mai multor informații. Și simularea care o face trecerea de la un task la altul, duce la o muncă neeficientă dar apreciată.
S-a făcut un calcul la o medie de 32 de mesaje / zi și o rată de creștere de 84% pe an și s-a ajuns la concluzia că în 4 ani ne vom petrece mai mult de 6 ore pe zi tratând e-mail-uri.
Toate manifestările de mai sus pot să ducă la “Attention Deficit Trait”. În momentul în care începe să se manifeste, persoana respectivă devine irascibilă, își pierde simțul umorului, ia decizii de moment bazate pe un impuls și are tendința de a se pierde în detalii.
Am să mă opresc din analiză pentru că probabil aveți de lucru :). Am să închei cu povestea pe scurt a vacanței lui Jon în Maui Hawaii. A primit un telefon de la o colegă de la HR care-i spunea că cineva i-a ocupat locul de parcare. Răspunsul lui a fost că nu dă un “flying f… ” chiar dacă ar fi un omuleț mic și verde pe locul lui de parcare pentru că este în vacanță. Acest telefon i-a stricat tot restul vacanței pentru că a trebuit să dea zilnic explicații diferitor persoane din cadrul companiei.
Restul vă recomand să citiți aici.
Am zis primuuuuu’!
Răzvan
Lasă un răspuns