angry_girlStau la coadă la benzinărie. În fața mea un domn tânăr, ușor grăbit și un pic stresat. Se tot uita pe geam la iubita lui care-i făcea semne disperate aratându-i ceasul cu degetul arătător. Se grăbește, tremură de nerăbdare, iese chitanța, așteaptă să pună casierul ștampila pe bon, o smulge cu disperare din mâinile acestuia, se întoarce brusc spre dreapta și se lovește destul de violent de mine. Mă uit încruntat spre el și nu zic nimic. Nu zic nimic pe viu. În gând îi transmiteam tot ce m-a învățat mama că nu e frumos să spun. I-am amintit și de rudele lui de la șes și de mama lui care sper că e sănătoasă și cu forță de muncă.

Trec peste incident și ajung la rând. Îi cer casierului un cartuș de țigări și dau să plătesc cu cardul. Și aștept. Și POS-ul formează. Și îmi afișează „se conectează”. Și se tot conectează cam un minut. Și încep să mă agit. Și ard de nerăbdare să apară măcar un mesaj pe ecran care să mă elibereze din ghearele tranzacției. Între timp casierul preia alți clienți la casa de alături. Na, nu poate să stea după cardul meu. Și aud bip bip Tranzacție OK. Și vine casierul, îmi pune ștampila pe bon, smulg chitanța cu nerăbdare și mă întorc spre dreapta să plec. Și dau peste o doamnă care avea telefonul, portofelul și cheile de la mașină în mână. Spun că le avea pentru că în momentul impactului acestea au zburat fiecare în altă direcție cunoscută doar de providență. Și mă uit la privirea ei încuntată. Avea buzele subțiate de nervi și nu-mi spunea nimic. Și izbucnesc în râs. Știam exact ce-mi transmite în acel moment. Îmi citeam gândurile de mai devreme în ochii ei mari, frumoși și plini de ură. 🙂