Nu vă merge wireless-ul

Mă îndrept către recepție. Domnișoara din spatele pupitrului ridică ușor privirea și-și transformă încruntarea într-un zâmbet din ăla „parcă vă știu de undeva”. O salut respectuos și îi spun că nu funcționează wireless-ul. Îmi zice că ei îi merge foarte bine și mă-ntreabă ce eroare îmi dă. Mă fâstâcesc un pic și până la urmă îi spun: „mă pot conecta dar nu primesc adresă de IP”. Pauza ce a urmat m-a convins că temerile mele erau reale. Nu a înțeles nimic. 🙂

Îi zic că poate ar fi bine să vorbesc cu cineva de la tehnic. În acel moment lumea ei s-a eliberat, problemele au dispărut și viața era din nou pe calea bătătorită de ea. Știa ce să facă! Îl sună pe un băiat și îmi înmânează mândră telefonul. Rezolvase problema. O mutase pe umerii altcuiva. Era incredibil de fericită!

Urmează o discuție tehnică cu un băiat în care au apărut diferite acronime din partea mea din seria: DHCP, IP și APIPA. Domnișoara care asculta cu interes era din ce în ce mai uimită. Închei convorbirea și o rog să scoată din priza aia din stânga jos ștecherul pe care scrie „router”. Bănuind că știu ce zic și că acest lucru mi-a fost comunicat de băiatul de la tehnic, execută operațiunea cu niște mișcări destul de îngreunate de fusta scurtă și de dorința de a nu-mi arăta picioarele până la capăt.

Mă conectez, intru pe blogul meu ca să-mi mai adaug o vizită în google analytics și văd că funcționează impecabil. Îi mulțumesc cu un zâmbet ștrengar și mă-ndrept către ieșire. Moment în care aud… „îmi spuneți și mie numărul camerei?”. Mă întorc și cu cel mai fermecător zâmbet ce ar putea da viață până și unei statui, îi comunic „vi l-aș spune, dar, cu părere de rău, nu sunt cazat la dumneavoastră”… și plec. 🙂