In aeroport. Pentru ca in drum spre Valencia am pierdut legatura, am zis ca la intoarcere n-o sa se mai intample.
Am aterizat la 9:10. Boarding-ul la avionul de Bucuresti era era la 9:50. Timp suficient mai ales ca mai alergasem pe acelasi traseu in sens invers.
9:20 avionul opreste in zona de debarcare.
Ne urcam in autobuz si ne plasam strategic la usa din spate pentru a cobora primii.
9:30 autobuzul porneste catre aeroport.
9:33 autobuzul se opreste undeva pe traseu fara un motiv aparent.
9:40 autobuzul reporneste spre bucuria noastra a tuturor. Stiam ca facem 20 de minute intre terminale.
9:45 autobuzul ajunge la terminalul D cu noi langa usa in bloc starturi.
Se deschide doar usa de la mijloc. Drept urmare coboram ultimii din autobuz si incercam sa facem slalom printre pasagerii relaxati.
9:50 iesim din zona portilor in terminalul D in zona opusa terminalului F unde trebuia sa ajungem. Deja boardingul incepuse.
Incepe cursa infernala cu un rucsac de 7 kg de echipament video in spate. Aplic tehnici de rezistenta de genul: greutatea corpului pe un singur picior si alternat cu celalt picior la perioade regulate.
10:02 Ajungem in terminalul F. Constatam cu stupoare ca poarta noastra este in capatul opus. Continuam alergarea.
10:07 ajungem la coada la pasapoarte. Coada lunga. Avionul decoleaza la 10:20.
10:13 trecem de vama in timp ce ne dadeam cureua jos, ne aruncam maruntisul din buzunare, ne scoteam echipamentele de prin rucsaci si ne dezbracam de geaca mai repede ca un striper profesionist.
10:15 intram la security. Vedeam deja cum inchid usa la avion. Zambesc foarte dragut negresei cu manusi de cauciuc si scap de perchezitie.
10:16 bagajele noastre sunt in aparatul de scanat. Baiatul de la monitor primeste un telefon si incepe o lunga discutie in franceza.
10:20 vine o domnisoara care se uita pe monitor si ne da drumul la bagaje.
Alergam catre poarta. Cu o mana imi puneam cureaua la loc si cu cealalta indesam camera inapoi in rucsac in timp ce geaca flutura prinsa doar de o maneca.
10:24 ajung la poarta, inmanez biletul. Imi explica ca am avut noroc ca am prins last call. Imi smulge biletul din mana, se uita la el si o vad ca se-ncrunta. Parez-vous francais, ma-ntreaba ea. In disperare de cauza ii raspund: un peu. Stiti ca sunteti la iesirea de urgenta si trebuie sa stiti o limba de circulatie internationala. Pai stiu engleza draga mea, e suficient de circulata? Da. Va multumesc, acum pot sa urc in avion?
Rezultatul? O febra musculara incredibila la picioare si la muschii spatelui. 🙂
Incepe cursa infernala cu un rucsac de 7 kg :))) asta-i o gluma nu? 😀
Ahaha, ati facut cunostinta cu minunata organizare din Charles de Gaulle?
De patru ori a trebuit sa schimb avionul acolo, de doua ori am alergat cam ca voi.
Urasc aeroportul ala.
Înjurăturile haterilor pentru Ferrari. 😀
Misto patanie, dar din pacate n-ai avut sansa unui final corespunzator. Adica:
“te asezi pe scaun, rasufli usurat, ii zisi lui Bobby o mareata cugetare “Totul e bine cand se termina cu bine, ma Bobby, suntem norocosi!”.
Apoi se primeste alerta falsa de bomba.
am avut o experienta un pic asemanatoare la primul drum cu avionul , la Milano la schimbare …ca sa fie totul complet la aterizare nu au ajuns nici bagajele.
asa ca am ajuns cu o gentuta de umar in care aveam actele banii , aparatul de ras si camera foto (bagajele nu le-am mai gasit am primit 600 E pt ele )
cum adica tra sa stii o limba de circulatie internationala?
Pune mana si invata si tu ceva franceza 🙂
Bine ca ai ajuns. Noi am avut mereu timp destul intre curse, dar oricum te apuca dracii la alergat cu bagaje in spate. Si nu stiu cum se brodeste dar mereu parcurgi macar juma’ de aeroport pe picioare de la o zona la alta, parca Murphy chiar are chef de mistouri 😀
hmmm
Daca ai fost pe Charles de Gaulle, e o tampenie mare acolo! Un aeroport extem de urat, cu oameni foarte neprietenosi; transport-ul intre gate-uri se face cu autobuze :(, modalitatile de ghidare in aeroport sunt foarte putin intuitive, off!
Din 2007, evit orice escala acolo…!
been there done that.
si cureaua jos … ai noroc ca nu ti-a piuit poarta eventual fara motiv aparent, doar pentru ca te grabeai