Pentru că în Chicago în 1886, muncitorii au reușit să-și câștige dreptul de a munci numai 8 ore pe zi în aceași bani. Pentru că în Chicago acum 124 de ani, muncitorii aruncau cu bombe în poliție iar poliția le răspunde cu gloanțe. Pentru că în 1889, Internaționala Socialistă a decretat 1 mai Ziua Internațională a Muncii. Bucurați-vă că munciți și hai să sărbătorim asta.

Și care 8 ore fraților? E drept că acum nu mai suntem exploatați în fabrici și nu mai trebuie să producem fier forjat pentru reconstrucția României. Nu mai suntem în perioada revoluției industriale. Suntem în perioada revoluției IT. Munca devine mai mult virtuală. Acum putem munci mai mult și mai eficient. Muncim acasă și muncim în weekend… peste 8 ore pe zi! Dar da, haideți să sărbătorim 1 Mai muncitoresc.

Pe vremea comunismului orice motiv pentru a bea o bere și a consuma un mic era foarte bun. Partidul Comunist a transformat această zi într-o manifestație a puterii muncitorului român. Ne arăta cum iese el în stradă și preslăvește partidul. Îi aduna ca pe vite pe stadioane și îi punea să fluture eșarfe și stegulețe. Adevărata distracție de aici era cheful de după. Era faptul că ieșea omul din casă. Pe vremea aia nu erau atâtea ocazii de a face ceva relaxant.

După atâția ani obiceiul s-a păstrat. Din fericire doar partea a doua cu micii și berea. De 1 Mai românul trebuie să facă ceva! Să plece la mare sau la munte ca să bea și să se simtă bine! Îi trebuie un motiv pentru asta și acesta este 1 Mai. Eu credeam până acum că e vorba de ziua liberă. Ei bine greșit. Anul acesta 1 mai a picat în weekend! Și lumea tot s-a târât cu mic cu mare către o pensiune de pe Valea Prahovei să mai respire și ei niște aer de munte. Să se cazeze într-un loc necunoscut, la un loc cu niște străini și să stea la om în curte în timp ce cărbunii se-ncing și fetele prepară salata.

Deci tot ce ne lipsește este un motiv. 1 Mai ne face să ne târâm cu mașina în coloană câteva ore la dus și câteva ora la-ntors fără a fi zi liberă! Păi cum să stai acasă. Cum să faci altceva de cum face tot poporul? Uite ei sunt la munte acum și beau bere și se distrează. Noi suntem acasă în orașul ăsta pustiu și suferim că noi nu gustăm din micii de la Metro și vinul de casă la sticle de plastic uzate.

Eu zic că găsim alte zeci de ocazii și motivații pentru a-ți aduna prietenii și a consuma mici de Selgros (care apropos… sunt cei mai buni!). Problema este că 1 Mai este o zi cunoscută de toată lumea și automat declicul se produce în creierul tuturor simultan. Astfel, toți prietenii tăi știu că de 1 Mai trebuie să se vadă și să ocupe în proporție de 110% stațiunile de pe litoralul însorit și muntele prahovean.

Haideți să-ncercăm să ne stabilim noi o zi a noastră. Le dăm un mail la toți și zicem că pe data de 28 iulie este ziua noastră a grupului nostru. Sărbătorim ce vreți voi. Victoria lui Tom împotriva lu Jerry de exemplu. Credeți că ține? Credeți că e suficent de motivant pentru toată lumea? Nu cred. 1 mai este bine întipărită acolo într-un colț de minte și nu ne lasă.

Filmul de mai jos l-am făcut ieri când încercam să ies din București să ajung la pensiunea mult visată și să mă distrez cu prietenii și cu celelalte 3 familii selectate de providență pentru a-și petrece week-end-ul cu mine. Nu am reuși și am și renunțat.

Dacă 1 Mai este motivația să ne distrăm și să ne adunăm cercul de prieteni atunci eu mă retrag într-un colț și mă fac pitic și nu mai scot un singur cuvânt.