Mamă cât de mult mi-a plăcut. M-am urcat la volan și m-am simți în mediul meu. M-am simțit fix ca-n mașinile americane de la mama lor. Scaunele cumva altfel decât modelele întortocheate europene, interior de piele dar și un pic de accesorii mai cheap și o tabletă mare, la vedere, pe care poți să vezi exact ce ai nevoie fără să te chinui (așa cam ca la Tesla 🙂 ).

De ce zici că ți-a plăcut?

Mi-a plăcut agilitatea și performanța. Putere de la prima mângăiere a accelerației cu talpa piciorului, putere în depășiri, suficient de stabilă prin curbe și incredibil de comodă la drum.

Recunosc că mă așteptam la sentimentul ăla de nesiguranță pe care ți-l înfinge adânc în suflet o mașină americană cu mulți cai, sentimentul ăla de ușoară instabilitate dat de mașinile cu mușchi care nu știu să se țină prea bine pe viraje. Dar nu, m-am simțit excelent și în coloană și în depășiri și pe autostadă. Ah, pe autostradă, cu sistemul de cruise control care se agață de mașinile din față, am avut parte de o călătorie incredibil de relaxantă. Spre deosebire de alte mașini, Mustangul frâna lin din timp, nu brusc când sesiza că mașina din față se apropie sau când TIR-ul vesel decidea să-ți încetinească avântul, fără să simt vreodată nevoia să intervin cu o frână în procesul ei de decizie. Vă zic, foarte mișto.

Gadget-uri? Are gadget-uri?

Are, frate, de la butoane de deschidere și lipsă de mânere în exterior, la tableta aia imensă cu informații la vedere, scaune de se setează singure pentru trei utilizatori etc. Cumva un mic paradis pe roți pentru mine.

E ceva ce te-a deranjat?

Da, m-a cam deranjat combinația între un interior care se dorește stilat combinat cu câteva accesorii cheap (de exemplu suportul de ochelari din tavan a cărui ușiță stă ușor strâmb din fabrică) și cu un preț de mașină șmecheră.

Na, dai 70.000 EUR pe versiunea condusă de mine, dar pânza aia care acoperă portbagajul, deși la prima vedere este o idee excelentă, de fiecare dată când deschideam portbagajul atârna așa într-o rână indiferent dacă aveam bagaje sau nu în interior. Ah, și la brațele alea telescopice din lateral cam zdrăngănea plasticul pe ele. Ah, și ni s-a deschis pe autostradă în mers capacul de la portul de încărcare.

Cumva problemele de mai sus stau în calea unei mașini perfecte de familie, mașină pe care o caut cu ardoare. Îmi e că poate mai sunt și alte defecte mai ascunse care pot să iasă la suprafață oricând.

Și? Curent? Încărcare? Probleme ceva?

Am avut aceeași autonomie reală ca și în cazul celorlalte SUV-uri, în jur de 380 km la un drum cu multă, foarte multă autostradă. Consumul a fost de 24 kWh/100 km. Noroc că nu avem în România o autostradă continuă de la Timișoara la Sibiu că astăzi testam doar cruise control-ul la această minunăție americană propulsată de câmpuri magnetice ce se resping.

De încărcat am încărcat-o la o stație Lidl în Sibiu, la destinație, stație de 50kWh și care oferă curent gratis clienților (trebuie să cheltui 50 lei în magazin, așa scrie în regulamentul afișat). Fără probleme, fără emoții, fără telenovele.

Și? O cumperi?

Mamă, cât de mult mi-a plăcut mașina. Deocamdată este pe primul loc în listă. Dar este pentru prima oară când mă gândesc la o mașină care merită și un al doilea test combinat cu o excursie real life cu familia. Cumva simt că se poate scoate și o autonomie mai mare față de celalte SUV-uri.

Ce urmează?

Urmează ultima zi care a fost replanificată cu drum prin Brașov către București. Transfăgărășanul este în ceață și nins, din păcate. Mașina ce se va supune testelor mele riguroase (glumesc, bă! 🙂 ) va fi un Mercedes EQC.

Pe parcursul zile postez destul de des impresii și poze pe contul de Facebook aici.

Numele proiectului este #rocharge by Vitesco Technologies și vine la pachet cu alte câteva companii care au crezut și cred în această experiență: Renovatio e-charge, MOL Plugee, Enel X, MOON, Michelin, Nokia Mobile și Server Config.