Am văzut mai demult pe Discovery o luptă fascinantă între niște roboței pe un teren de fotbal. Toată șmecheria era că acei roboței se jucau de capul lor și se jucau în echipă. Nu-i controla nimeni. Dar din păcate nu aveau nici o utilitate practică și singura bucurie era cea a creatorilor în momentul în care mingea reușea să ajungă după 10 minute de pase lente și șuruburi căzute, în poarta adversă fără ca ceilalți roboței să se opună. Pentru că nu aveau timp :). Într-adevăr ceea ce au realizat ei acolo este extraordinar și impune multă muncă în domeniul mecanicii și a inteligenței artificiale.
Există în prezent o groază de teorii și de algoritmi referitor la inteligența artificială. Există sisteme care sunt în stare să învețe singure locuri sau să rețină informații despre comportamentul lucrurilor din jur. Dar cu toate astea inteligența artificială nu a reușit să ajungă încă la nivelul de inteligență al unui gândac. Sistemele de calcul sunt încă prea mari și prea lente pentru a întrece creierul uman. Ar lua câteva vieți de om pentru un robot să învețe singur să meargă și să-și țină echilibrul pe două catalige. E drept că omul se naște cu câteva informații genetice pre-încărcate și cu muuult mai mulți senzori. Practic corpul uman este ticsit cu senzori controlați și citiți de sistemul nervos. Roboții sunt încă departe de această performanță tehnologică. Pentru ca un robot ca să miște un deget are nevoie de trei motorașe si va putea avea cel mult un senzor sub forma unui buton în vârful degetului. Nu suntem încă acolo.

Daarrrrr!

După ce am publicat articolul despre o lume green în care îmi exprimam îngrijorarea că nu găsesc un device care să curețe inteligent pe jos fără prea mult efort, prietenii m-au ajutat să găsesc iRobot.

Este prima aplicație practică a teoriilor referitor la inteligența artificială. Este acel robot aspirator care se plimbă singur prin casă și face curat. Și bineînțeles este tot o năzdrăvănie a celor de la MIT. Și mai mult de atât se pune singur la încărcat și acționează de unul singur la ora la care dorim și-l programăm. Și pe măsură ce se plimbă de nebun prin cameră și se lovește de tot ce întâlnește în cale, învață și-și face o hartă și știe exact unde sunt zidurile, pe unde a venit, pe unde a făcut curat și ce mai are de lucru. Ține minte camera și ia curba la fix.
Mult mai folositor decât roboții jucători de fotbal. În momentul în care termină treaba se întoarce la stația lui și se pune la încărcat. Și acesta este un moment drăguț pentru că se aliniază ca un avion la aterizare (urmărește un fel de ILS). Este fix ca-n filme.

Toate astea le scriu în urma unor teste pe care le-am făcut aseară.

Jucăriile și alte obiecte ușoare le plimbă prin casă. Dar nu este așa grav că poate măcar acum de dragul curățeniei reușim și noi să ne disciplinăm un pic și să nu mai lăsăm diferite accesorii vestimentare aruncate pe podea :). Tot la acest capitol intră și cablurile electrice împrăștiate aiurea. Mai mult de atât aseară a reușit să se închidă singur în baie. În orice caz dacă se întâmplă asta o să aveți o baie foarte curată.

Vine la pachet cu niște delimitatori de spațiu care emit niște raze infraroșii care pot opri explorarea anumitei zone din casă sau pot să-l îndrume prin casă.


Cele două variante sunt Roomba și Scooba. Primul este un fel de aspirator-perie. Curăță parchet, gresie și mochete. Nu are rost să ne întrebăm ce putere are… e doar combinație de perie cu aspirator. Nu-și face treaba prin puterea de absorbție. Scooba în schimb spală pe jos dar nu este complet automatizat. Nu are stație de încărcare și nici nu se încarcă singur. Limitarea provine din faptul că trebuie alimentat cu apă sau cu soluție de curățat. Marele avantaj față de mop este că el spală tot timpul cu apă curată. Scoate apa pe o parte și spală si absoarbe apa pe partea cealaltă. Nu împrăștie tot timpul apa murdară pe diferite zone ala parchetului. Mai mult de atât lasă mai puțină apă decât mop-ul obișnuit. Acest model este de genul: îl încarci și îi dai drumul să-și facă treaba. Oricum foarte util și mai mult de atât firma producătoare susține că te scapă și de niște bacterii enervante. A! Și știe să se ferească de covoare să nu le ude.

Senzorii detectează și marginile. Adică n-o să se dea rostogol pe scări. Se oprește la margine.
Și da! Curăță și respectiv spală bine. Nu atât de bine cum faceți voi dar vă scapă de o mare parte din corvoadă.

În final câteva recomandări: E bine să fiți acasă primele ture pentru că nu se știe ce dărâmă și ce trage după el. Trebuie să vă obișnuiți cu el. Nu curăță sub mobilă și nu mută canapeaua așa cum ați face voi în cazul unei curățenii temeinice.

Ce a descoperit un coleg este că de exemplu dacă cumva se strică un senzor, producătorul îți oferă o reparație prin soft și se face o corecție prin compensarea cu ceilalți senzori și componente. Ca la avioane :).

Urmează probabil roboțelul gândac care curăță de praf și geamurile care se scutură singure de mizerie.

De cumpărat aici: http://irobot.com.ro/

Inteligența artificială e bună!
Răzvan