– Aș vrea să pot să mă clonez, izbucnește pe jumătate glumind soția mea într-un moment de respiro de câteva secunde între două conversații telefonice legate de birou.
Eu, profitând de faptul că eram la volan și că în general nu e chiar o idee bună să-i învinețești șoferului un ochi la 100 km/h, îi răspund ferindu-mă ușor cu capul către portiera din stânga:
– Să știi că îmi ajunge una! 
Și nu, nu dorm pe preș la noapte pentru că am lăsat-o la -2 grade la Poiana Brașov la ceva conferință în timp ce eu m-am întors la canicula din București.
Lasă un răspuns