Ora prânzului mă prinde ieri din urmă la ieșirea din Brașov către București. Opresc la OMV-ul de acolo, alimentez bestia (mașina, nu eu 🙂 ) și intru înauntru să mă delectez cu un sandwich cu schnitzel. Vitrina pe jumătate goală afișa niste sandwich-uri cu ceva salam, cașcaval și alte minunații mai puțin ceea ce-mi doream eu. Nu mi-am făcut probleme. Știam ca fac și la cerere. O salut politicos pe doamna în vârstă care se învârtea în jurul standului cu mâncare și o întreb dacă poate să-mi facă un sandwich cum vreau eu. Vădit deranjată de faptul că n-am fost atent, mi-a servit replica clasică: „avem doar ce se vede în vitrină”. Eram într-o stare relativ bună. Viața era frumoasă. Aveam un drum liber înainte și mie-mi place să conduc. Încerc să redresez discuția și o rog frumos să-mi facă un sandwich doar cu salam și fără cașcaval pentru că am intoleranță la lactoză. Am reușit doar să cresc un pic gradul de iritare… „să văd dacă mai avem pâine”. Mă expediază la altă casieriță foarte drăguță care-mi încasează banii pe benzină. Între timp apare din nou doamna iritată și la privirea mea întrebătoare răspunde cu „da, avem pâine. Vă putem face un sandwich doar cu salam”. Casierița drăguță intră pe fir. Vede că nu mă înțeleg cu doamna mai în vârstă și preia ea controlul. Îmi încasează banii și se duce în spate la Maria (parcă) și se-ntoarce cu un sandwich cald învelit de o aromă îmbietore de pâine proaspătă și ambalat frumos pe modelul „la pachet”. Mulțumesc frumos domnișoarei drăguțe, transmit un „săru’mâna” doamnei iritate și plec fericit la drum.
Ajung într-o zonă unde șoseaua era mai liberă și mă hotărăsc să savurez minunăția de sandwich cu salam care transformase mașina într-o brutărie. Aroma era acolo, era pe scaunul din dreapta și aștepta să fie savurată. Salamul, ușor îcălzit de pâinea proaspătă, aștepta să fie zdrobit de coaja crocantă și de mine. L-am desfăcut, l-am pregătit cum trebuie ca să nu fac firmituri și m-am apucat să mânânc. Pe la Cotul Donului mâncam cel mai bun sandwich cu cașcaval din ultima vreme… doar cu cașcaval. 🙂
intentia a fost frumoasa, continuarea a lasat de dorit:))
De asta trebuie sa folosesti doar cuvintele care trebuiesc auzite, induci in eroare. Ai scos in evidenta mai mult de ce NU vrei cu cascaval iar lor le-a ramas in minte… cascavalul 🙂
Era Delaco? 🙂
Nu stiu. Dar a fost foarte bun! Nu mai mancasem cascaval de ceva vreme. 🙂