Știți voi mașinile alea de legat foi? Alea care dau multe găuri pe margine și cu care montăm spirale? Știți câte kilograme de confeti lasă în urma lor într-o corporație mare? Tone! 🙂

Într-o zi m-am gândit să fiu creativ și am turnat întreg conținutul sertărașului unei astfel de mașini în umbrela unui coleg. După care am închis-o frumos la loc și am plasat-o înapoi pe dulăpiorul de unde o luasem.

Problema a fost că n-a plouat câteva săptămâni… asta până într-o seara. Uitasem complet. Vine colegul meu a doua zi la birou și începe să-mi povestească. Cum a fost el aseară la Moods și cum a mâncat bine și cum s-a simțit minunat și cum la plecare a observat că plouă și cum era cu gazdele în hol și cum a dat el să plece și a deschis umbrela înauntru ca să nu se ude când iese afară… :).

Cred că și acum după 5 ani încă mai au confeti prin parchet. Dacă pe atunci fetele de acolo nu prea știau cine sunt, cred că acum mă visează noapte de noapte și nu mă vor uita niciodată. Și nu neapărat în sensul bun. 🙂

PS Îmi pare rău Lidia. Ținta mea era Adrian. N-am vrut. 🙂