Într-o zi, un coleg s-a dus la masă și nu s-a mai întors. A fost un mod simplu de a-și da demisia.
A doua zi când ne-am dat seama că nu mai apare, ne-am gândit că a fost cam ciudat faptul că a dat mâna cu toți înainte de a se duce să ia prânzul. Și parcă ne-a spus și câteva cuvinte fiecăruia. 🙂
Era în perioada de probă și nu semnase nimic. Nu i-a plăcut de șefa lui de pe atunci și a fost modul lui elegant de a demisiona.
Am plecat la masăăă! 🙂
elegant.
Eu stiu una si mai buna: ea afla de la seful ei ca urmeaza sa se faca niste concedieri in masa si anuntul se face dupa pranz. Asa ca a iesit domnita frumos „dupa un sandwich” si si-a facut rost de concediu medical in ziua aia pentru 30 de zile. Ba dam ts ts! 🙂
Parca trebuia sa pleci la Brasov… E blocat drumul ? Sau ai plecat cu trenul ?
Povesti simpatice de genul asta mai sunt pe site la georgebutunoiu.ro . Puteti citi „Pantalonii mov”, parca.
Sunt la Brasov. L-am programat de azi dimineata pentru ora pranzului. 🙂
Razvane dar nu trebuie sa vi pana la Brasov sa-mi aduci personal calendarul :))
respect!
Been there, done that.
P.S. S-au suparat pe mine cand le-am zis ca macar ar trebui sa-si corecteze site-ul: http://www.ceconi.ro/index.php?page=hidro-izolatii
S-a intamplat la noi: in prima zi de munca, la pranz a plecat dupa un pachet de tigari si nu s-a mai intors:))
eu am vazut alta metoda acum 3 ani…
Un coleg(sofer) merge la sef sa-i spuna o nemultumire cu un client…replica sefului: „Daca clientul iti spune sa dai cu matura pe jos tu pui mana pe matura”, colegul se ridica si ii spune: ma duc pana afara sa iau o gura de aer. Nici pana in ziua de azi nu a terminat de luat gura de aer :))
astia sunt slabi… cei mai tari sunt aia care au plecat cu 12 salarii…
😛
eu, pe la 20 de ani, m-am angajat la dept de publicitate al unui ziar foarte, foarte in voga la vremea aia. Eram incantat de faptul ca baietii aia faceau FOARTE multi bani, din comisioane si aveau masini tari de tot.
M-am dus la interviu, m-a acceptat omu’ ala care se ocupa cu asta, l-am intrebat cand incep. „chiar acum, daca vrei”, mi-a zis.
M-a pus la un birou. Nu aveam calculator sau ceva, doar un Pagini Aurii.
Dupa vreo 10 minute de uitat pe pereti, i-am spus unui coleg ca mno, io ma duc pe teren, sa caut clienti. De-atunci nu i-am mai vazut niciodata, si-asa s-a incheiat prolifica mea cariera in vanzari de publicitate.
va putem recomanda sa respectati mai mult muncitori care sunt o veriga importanta in succesul dv .si sa respectati obligatiile financiare fata de muncitori ne referim la centru de afaceri,,,,,,negresti oasi,,,,cu respect