La Kaufland, la intersecția dintre trei culoare, o domnișoară, proaspăt scoasă din mâinile unei coafeze pricepute, găsește o metodă inedită de a atrage atenția asupra cârlionților ei blonzi și proaspăt oxigenați: a abandonat coșul de cumpărături fix în centrul intersecției cât să nu te poți strecura cu un căruț în niciuna dintre direcții. În tot acest timp ea se cocoța pe niște adidași d-ăia talpă groasă și încerca să ajungă „neputincios” la niște mere puse nemilos de sus pe un raft.
M-am hotărât să intervin:
– Nu vă supărați! Funcționează suportul ăla?
– Ce suport? îmi aruncă ea peste umăr dimpreună cu niște sprâncene proaspăt pictate (tatuate?).
– Suportul de gușă…
– Dar eu nu am gușă! îmi zise întorcându-se spre mine deja roșie la față.
– Probabil că de la suportul de gușă! Pare că funcționează!
Și plec.
Da, avea și masca sub bărbie pentru că na… era și proaspăt machiată pentru aventura ei de seară de la Kaufland de printre rafturi.