Da, la vitezele oferite și la capacitatea de transport de date suportată există riscul ca acele rețele să fie folosite și în scopuri mai puțin oneste. Problema este că aceste beneficii vin la pachet cu tot felul de potentiale probleme de securitate.

Vitezele mari de transfer vor îmbunătății și viața infractorilor cibernetici. Multitudinea de aplicații conectate, de sisteme interactive și de servicii online puse acum pe piață deasupra infrastructurii de comunicații „oferă” și un sistem de potențiale vulnerabilități care poate fi folosit de hackerul vesel să atace sisteme informatice și să fure informații esențiale.

De aceea, implicarea CSAT-ului nu mi se pare exagerată. Punerea la dispoziția publicului a unor rețele de capacitate mare precum 5G-ul poate să devină la un moment dat o problemă de securitate națională. Și da, este bine să avem un control asupra infrastructurii de comunicații mai ales că a devenit la fel de importantă ca furnizarea de energie electrică. Bine, fără energie electrică nu putem avea comunicații, dar fără comunicații viața din jurul nostru, industria și tot ce înseamnă economie națională ar dispărea sau ne-ar întoarce sute de ani în timp. Da, oricât de rău ar suna, depindem acum de comunicații la fel de mult cum depindem de energie.

Revenind, există un proiect de lege publicat de MTIC (Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor) care prevede o preselecție, o aprobare a producătorilor de către CSAT, producători care pot vinde soluții de infrastructură operatorilor din România. Găsiți aici și textul legii propuse și motivarea.

Ce e mai puțin plăcut în acest moment este că propunerea de legislație a apărut brusc fără a implica în prealabil companiile din zona comunicațiilor. Pare așa un document subțirel, scris în grabă și publicat pentru că trebuie. Și e o lege care va avea un impact major asupra companiilor și a mediului de afaceri din România. Se poate ajunge până la a obliga o firmă privată să-și schimbe infrastructura radical dacă folosește un anumit producător care nu a fost aprobat de CSAT.

Adică gândiți-vă că soluțiile Huawei, de exemplu, sunt folosite de marii operatori în România și efortul financiar și uman de a schimba mare parte din infrastructură se va refelcta, economic vorbind, în costuri mai ridicate pentru clienții acestora și pentru consumatori. Și după cum spuneam mai sus, domeniul comunicațiilor a ajuns să aibă o poziție majoră în viața economică și costurile ridicate vor influența major celelalte industrii.

Cumva trebuie găsită o balanță. E bun un control al statului atâta timp cât se iau în considerare toate consecințele pe care le-ar putea aduce o decizie de a permite sau nu implementarea unei tehnologii pe teritoriul țării. E bun un control al statului atâta dimp cât avem niște criterii clare pe care ne putem baza în momentul în care investim sau planificăm investițiile în cadrul unei companii. E bun un control al statului atâta timp cât este consultat și mediul de afaceri românesc înainte de a introduce un sistem nou de restriciții ce ar putea să aibă un impact major asupra economiei.

Las juriștii să se pronunțe pe proiectul de lege. Din punctul meu de vedere e prea din scurt și cumva a luat pe nepregătite jucătorii de pe piața de comunicații din România. Deși inițiativa este una bună implementarea este cumva pripită mai ales că vorbim despre un domeniul sensibil și important privind evoluția societății în care trăim. România, din ce am constatat eu, este mult peste alte țări la capitolul comunicații și la niște prețuri relativ decente dacă stăm să comparăm cu alte state și mi-ar fi plăcut să rămânem la acest nivel.