Voi cei care scrieți pe blogguri și pe site-uri de știri. Voi cei care îi blamați pe părinții din ziua de azi pentru că-și protejează odraslele. Voi cei care sunteți revoltați de cum sunt crescuți copiii din ziua de azi.

Să luăm câteva exemple:

Noi când eram mici mâncam de pe jos și ne ajuta la creșterea imunității

N-aveți idee cum e în ziua de azi. Copiii merg la gărdiniță. Ce înseamnă asta? Intră într-o comunitate purtătoare de viruși foarte simpatici și mai ales necunoscuți românilor. Când eram noi/erați voi mici virușii erau românești neaoși și de calitate autohtonă. Acum virușii sunt internaționali. Copiii și părinții se plimbă pe tot felul de meleaguri internaționale și aduc virușii din comunitățile de acolo. Sistemul nostru imunitar are de luptat cu o gamă mult mai largă și variată de viruși pentru care nu este pregătit.

Da, îmi feresc copilul cât pot de alți copii răciți pentru că știu ce-nseamnă asta. Înseamnă două săptămâni de chin. Copilul este trist că este bolnav, părinții sunt distruși pentru că organismul lor nu e obișnuit cu noul virus și viața este un mic calvar. Nu aveți idee ce înseamnă să aveți copiii la grădiniță și să trăiți într-o stare de răceala permanentă. Să vă văd atunci cum scrieți voi pe bloguri și site-uri cu mintea ușor încețoșată de starea de rău care vă domină. Abia aștept să aveți copii.

Noi când eram mici ieșeam singuri la joaca și nu ni s-a-ntâmplat nimic

Da, când eram mici, mașinile de pe stradă prindeau 100 KM/h când ieșeau din localitate și prindeau o coborâre mișto. Acum, în oraș, se circulă cu 100 km/h. Sunt alte mașini și sunt mult mai multe mașini pe stradă. Poți să rogi tu un copil cât vrei că el tot nu va fi atent la un moment dat. Și este suficient doar un moment ca să-ți distrugi viața.

Da, când eram mici nu erau atâtea crime, răpiri și tâlhării. Asta este o afirmație falsă. Nu existau medii de informare atât de puternice ca în ziua de astăzi ca să aflăm câte pericole sunt la tot pasul. Eu am fost tâlhărit de două ori. Un cretin mi-a pus cuțitul la gât ca să-i dau ceasul. Nu vreau ca și copiii mei să treacă prin ce am trecut eu. Vreau să-i protejez. Când se duc în parc la joacă însoțiți este pentru protecția lor și liniștea noastră a părinților, nu pentru a-i ține în frâu.

Da, când eram mic mă jucam pe șantiere și săream de la etajul unu direct pe țărâna plină de tot felul de resturi de la materialele de construcție. Nu vreau să-mi imaginez ce se putea întâmpla. Prefer ca cei doi copii ai mei să se joace pe construcțiile relativ sigure din parcurile special amenajate. Din nou, e de ajuns un moment care să-ți distrugă viața.

Părinții din ziua de azi își protejează prea mult copiii

Eu, când eram mic, coboram câțiva kilometri cu bicicleta prin pădure. Și nu coboram pe un drum. Făceam ceea ce în ziua de astăzi este un sport: Downhill mountain biking. Și cum făceam eu asta? Pe un pegas de stradă nenorocit, fără cască și fără alte protecții. Putea să iasă rău… chiar foarte rău. Părinții mei îmi sudau cadrul de la bicicletă o dată pe lună. Eu le spuneam că s-a rupt când am sărit de pe o bordură. Cadrul se rupea întotdeauna la ultima râpă pe care o săream în viteză maximă când ieșeam din pădure.

Aș prefera ca echipamentul de protecție să fie un reflex pentru copiii mei, chiar dacă acum nu fac downhill. O lovitură la cap poate fi fatală și în cazul în care cad de la 1 metru de pe bicicletă.

Știu că de afară se vede altfel. Mergeți în vizită la prietenii voștri cu copii și vi se pare cool. Mamă ce tare. Sunt niște animăluțe simpatice care seamănă cu părinții lor și se joacă prin zonă. Dar voi aveți doar imaginea din filme unde viețile sunt organizate, totul merge strună și copiii dorm liniștiți noaptea. Abia aștept să aveți copii și să vă târâți distruși de somn la birou. Să vă văd atunci cum scrieți voi pe bloguri și site-uri despre părinții din ziua de azi. Nu aveți idee cât timp, nervi, bani și sănătate investiți în procesul de creștere a copiilor. Este ceva absolut normal să-ți protejezi odraslele având în vedere prin ce treci. Nu vrei probleme suplimentare. Încerci să-ți menții viața la un anumit nivel. În fine, n-o să înțelegeți până nu aveți copii. Știu că sună a stereotip și că vedeți în mine un bătrânel, uneori simpatic, care dă vina pe cei tineri care n-au schimbat un scutec în viața lor. Știu că n-o să credeți o iotă din ce v-am spus mai sus. De aceea… abia aștept să aveți copii! O să urmăresc câteva voci din online și o să revin asupra acestui subiect când o să-nceapă să povestească despre viața lor de părinți. O să revin atunci când o să-și transforme propriul blog într-un site de sfaturi pentru părinți. Abia aștept! 🙂

PS Și în ziua de astăzi nici nu poți să fugi de acasă că te dau ăștia pe Facebook imediat. Apare poza ta, dimpreună cu un scurt istoric cu ce copil bun și eminent ești, pe toate wall-urile. Nu mai e nevoie de poze afișate prin gări și alți stâlpi. O să fii pe tot internetul. (Pe asta ați uitat s-o ziceți! 🙂 )

Nina y mama 1113fg v 638



Ce mai cauta lumea pe google (lista generata automat):
  • https://razvanbb ro/abia-astept-sa-aveti-copii/