Voi cei care scrieți pe blogguri și pe site-uri de știri. Voi cei care îi blamați pe părinții din ziua de azi pentru că-și protejează odraslele. Voi cei care sunteți revoltați de cum sunt crescuți copiii din ziua de azi.
Să luăm câteva exemple:
Noi când eram mici mâncam de pe jos și ne ajuta la creșterea imunității
N-aveți idee cum e în ziua de azi. Copiii merg la gărdiniță. Ce înseamnă asta? Intră într-o comunitate purtătoare de viruși foarte simpatici și mai ales necunoscuți românilor. Când eram noi/erați voi mici virușii erau românești neaoși și de calitate autohtonă. Acum virușii sunt internaționali. Copiii și părinții se plimbă pe tot felul de meleaguri internaționale și aduc virușii din comunitățile de acolo. Sistemul nostru imunitar are de luptat cu o gamă mult mai largă și variată de viruși pentru care nu este pregătit.
Da, îmi feresc copilul cât pot de alți copii răciți pentru că știu ce-nseamnă asta. Înseamnă două săptămâni de chin. Copilul este trist că este bolnav, părinții sunt distruși pentru că organismul lor nu e obișnuit cu noul virus și viața este un mic calvar. Nu aveți idee ce înseamnă să aveți copiii la grădiniță și să trăiți într-o stare de răceala permanentă. Să vă văd atunci cum scrieți voi pe bloguri și site-uri cu mintea ușor încețoșată de starea de rău care vă domină. Abia aștept să aveți copii.
Noi când eram mici ieșeam singuri la joaca și nu ni s-a-ntâmplat nimic
Da, când eram mici, mașinile de pe stradă prindeau 100 KM/h când ieșeau din localitate și prindeau o coborâre mișto. Acum, în oraș, se circulă cu 100 km/h. Sunt alte mașini și sunt mult mai multe mașini pe stradă. Poți să rogi tu un copil cât vrei că el tot nu va fi atent la un moment dat. Și este suficient doar un moment ca să-ți distrugi viața.
Da, când eram mici nu erau atâtea crime, răpiri și tâlhării. Asta este o afirmație falsă. Nu existau medii de informare atât de puternice ca în ziua de astăzi ca să aflăm câte pericole sunt la tot pasul. Eu am fost tâlhărit de două ori. Un cretin mi-a pus cuțitul la gât ca să-i dau ceasul. Nu vreau ca și copiii mei să treacă prin ce am trecut eu. Vreau să-i protejez. Când se duc în parc la joacă însoțiți este pentru protecția lor și liniștea noastră a părinților, nu pentru a-i ține în frâu.
Da, când eram mic mă jucam pe șantiere și săream de la etajul unu direct pe țărâna plină de tot felul de resturi de la materialele de construcție. Nu vreau să-mi imaginez ce se putea întâmpla. Prefer ca cei doi copii ai mei să se joace pe construcțiile relativ sigure din parcurile special amenajate. Din nou, e de ajuns un moment care să-ți distrugă viața.
Părinții din ziua de azi își protejează prea mult copiii
Eu, când eram mic, coboram câțiva kilometri cu bicicleta prin pădure. Și nu coboram pe un drum. Făceam ceea ce în ziua de astăzi este un sport: Downhill mountain biking. Și cum făceam eu asta? Pe un pegas de stradă nenorocit, fără cască și fără alte protecții. Putea să iasă rău… chiar foarte rău. Părinții mei îmi sudau cadrul de la bicicletă o dată pe lună. Eu le spuneam că s-a rupt când am sărit de pe o bordură. Cadrul se rupea întotdeauna la ultima râpă pe care o săream în viteză maximă când ieșeam din pădure.
Aș prefera ca echipamentul de protecție să fie un reflex pentru copiii mei, chiar dacă acum nu fac downhill. O lovitură la cap poate fi fatală și în cazul în care cad de la 1 metru de pe bicicletă.
Știu că de afară se vede altfel. Mergeți în vizită la prietenii voștri cu copii și vi se pare cool. Mamă ce tare. Sunt niște animăluțe simpatice care seamănă cu părinții lor și se joacă prin zonă. Dar voi aveți doar imaginea din filme unde viețile sunt organizate, totul merge strună și copiii dorm liniștiți noaptea. Abia aștept să aveți copii și să vă târâți distruși de somn la birou. Să vă văd atunci cum scrieți voi pe bloguri și site-uri despre părinții din ziua de azi. Nu aveți idee cât timp, nervi, bani și sănătate investiți în procesul de creștere a copiilor. Este ceva absolut normal să-ți protejezi odraslele având în vedere prin ce treci. Nu vrei probleme suplimentare. Încerci să-ți menții viața la un anumit nivel. În fine, n-o să înțelegeți până nu aveți copii. Știu că sună a stereotip și că vedeți în mine un bătrânel, uneori simpatic, care dă vina pe cei tineri care n-au schimbat un scutec în viața lor. Știu că n-o să credeți o iotă din ce v-am spus mai sus. De aceea… abia aștept să aveți copii! O să urmăresc câteva voci din online și o să revin asupra acestui subiect când o să-nceapă să povestească despre viața lor de părinți. O să revin atunci când o să-și transforme propriul blog într-un site de sfaturi pentru părinți. Abia aștept! 🙂
PS Și în ziua de astăzi nici nu poți să fugi de acasă că te dau ăștia pe Facebook imediat. Apare poza ta, dimpreună cu un scurt istoric cu ce copil bun și eminent ești, pe toate wall-urile. Nu mai e nevoie de poze afișate prin gări și alți stâlpi. O să fii pe tot internetul. (Pe asta ați uitat s-o ziceți! 🙂 )
Postul ăsta mai degrabă strigă: ”nu faceți copii, nu vă dați cu părerea. trăiți liniștiți” !
Dar să știi ai dreptate! Nu am copil dar citind toate astea m-a trecut un fior. Nu mă bag la sfaturi părintești de fel, dar cu siguranță de acum încolo am să privesc cu ceva mai multă admirație un părinte.
Nu pot să nu mă gândesc, cât de paranoia o să fiu eu ca părinte dacă doar citind așa ceva am un nod în gât?
Al meu implineste pe 25, 3 luni viata si a trecut prin prima infectie (otita, puroi) la ureche. Statul prin spitale, tratamentul cu antibiotic injectabil si durerea lui te fac … (cand o sa aveti si voi copil si o sa treceti prin asa ceva, o sa gasiti cuvantul potrivit)
Pana acum 3 luni de zile si eu aveam pareri preconcepute, din auzite din batrani sau de la unii-altii. Lucrurile sunt cu 180˚ altfel, dar e usor sa vorbesti fara sa stii 🙂
Bravo! In sfarsit! Cand vezi cum plange noaptea de durere si te uiti neputincios ca nu ai cum sa-l mai ajuti, cand vezi cum urla NU si se zbate in a treia zi de supozitoare,fiindca il doare fundul si a facut bubite, dar tu nu ai alta solutie sa-i scazi febrba sub 39…. iar daca e mic, nu pricepe o iota din explicatiile tale ! Cand vezi ca nu mai mananca,nu sejoaca si zace prin casa… totul de la un rahat de bacterie care i-a provocat infectie in gat si la urechi…Atunci te bati singur de ciuda ca nu l-ai ferit mai bine!
Si medicul pediatru zice asa: nu-mi dau propriul copil in comunitate pana la 3 ani, fiindca NU vreau sa-i administrez antibiotice inainte de aceasta varsta, ca sa nu-i STRIC stistemul imunitar. Pentru ca da, exista virusi si bacterii. Bacteriile nu trec fara antibiotice! Asa ca pardon!
Cat despre restul, sunt curioasa cand si-au vazut oamenii aia ultima data copilul plin de sange? Ai idee cum arata cand ii curge sange din nas si din tampla in acelasi timp? Si medicul iti spune ca e posibil sa fie hemoragia si interioara? Oare il incurajezi sa-si mai sparga capul odata? Normal ca-i pui casca de protectie la naiba! De aia se fabrica si se vand produsele astea!
“Din nou, e de ajuns un moment care să-ți distrugă viața.”
Intr-adevar. De ce nu ai folosit prezervativ?:))))
Trist ce ai scris tu. Bine ca nu o sa am copii niciodata, e mult mai misto asa, singurele momente cand sunt ingrijorat e atunci cand plec la servici si uit sa las apa la pisica. :))
Fii-mea face 5 ani in vreo 2 saptamani si pot sa spun ca am avut multe “aventuri” pana acum cu ea si multe nopti nedormite (este din categoria copiilor care face febra mare si foarte mare cand raceste si pana la 2 ani numai noi stim cum am stat).
Articolul tau am senzatia ca face referire la aia din categoria “generatia cu cheia la gat”. Este inutil sa incerci sa le explici ca singurul motiv pentru care ne-am jucat cu totii prin tarana era lipsa tehnologiei si regimul opresiv din acele timpuri. Este inutil sa le explici ceva care nu este in concordanta cu parerea lor.
Asa ca poti sa ii trimiti sa-si retraiasca tineretea in Coreea de Nord. Sa alerge cat vor dori acolo, fara acces la Internet, cu mancarea rationalizata, curentul la fel, cu acele vesnice cuvantari ale tovarasului, cu asistenta medicala existenta mai mult la nivel declarativ si asa mai departe. Sa ne lase pe noi, astialalti, in prostia noastra, cu internet, medicamente mai eficiente, cu super protectie si alte “prostii”.
Una din trasaturile definitorii a majoritatii blogosferei de pe la noi e sa isi dea cu parerea despre lucruri pe care nu le-a experimentat niciodata. Asa au aparut review-urile scrise pentru tablete pe care nu le-au tinut niciodata in mana, teste auto redactate de blogeri care nu detin permis de conducere, asa a aparut bloggerul de tip tonomat, scrie despre lame de ras dar el nu se barbiereste, scrie despre bere dar nu consuma, iubeste vehement cateii dar nu are unul si nici nu ar adopta/plimba in parc pe al altcuiva. Parerismul e cea mai la indemana metoda sa dai impresia ca ai habar de lucruri, sa pari expert, sa ai o “voce”. Si culmea, asa cum milioane de romani inghit pe nemestecate dejectiile de la tv fara sa isi puna niciodata problema veridicitatii lor asa si onlineul e populat de afirmatii si pareri pe care autorii lor se chinuie din rasputeri sa le ridice la rang de adevaruri supreme. Partea frumoasa e ca usor usor cu totii ne saturam de “falsii profeti” si citim(daca mai citim) doar pe cei care scriu din propria experienta, care sunt documentati si echilibrati in opinii,care au in spate ani sau experiente care sa le valideze afirmatiile. Pe mine ma amuza teribil cei care propovaduiesc “metode” de crestere a copilului fara sa aiba unul, fiecare fiinta e unica, copii sunt atat de diferiti incat sa crezi ca poti aplica reguli universal valabile e de-a dreptul hilar. Toti cei care sustin ca o sa isi lase copilul sa cada/isi rupa oasele, care spun ca e ok sa contacteze boli, care spun ca il vor trimite singur la scoala isi vor schimba radical parerea dupa ce vor vedea cum sufera copilul lor cand e racit, cand vor vedea ca ii curge sange de pe undeva, cand il vor vedea plangand.
Oameni buni dar voi vedeti cine isi dau cu parerea din spatele calculatorului pe bloguri? critica orice si oricum, un zoso care isi da cu parerea de relatii, ( si care nu a fost intr-una toata viata lui), ba critica si femeile, cate-o grasa care da lectii de slabit sau fitness, ba alt aiurit care da lectii de seductie si nici nu stie lumea cum arata, publicul care pune botul e de vina.
Referitor la acest subiect foarte important in viata noastra, nu trebuie sa ne pese cum isi creste altul copilul, cu ce ma incanta pe mine ca stiu detaliile, si oamenii confunda norocul cu asa am trait pe vremea aia si era mai bine: daca ai reusit sa scapi dupa o insiruire de evenimente nefaste nu inseamna ca poate si altul, sansele de risc trebuie reduse mereu daca poti, nu trebuie lasat nimic la noroc.
E o batalie continua intre a-ti lasa copilul sa experiementeze si a fi (semi)independent si instinctul visceral de a-l proteja stiind ce se poate intampla.
E la fel ca atunci cand ma apuca tremuriciul cand imi amintesc cum ma urcam ca apucatul prin copaci la 10-15 metri, cum intram in iaz fara sa stiu sa inot, cum riscam sa ne scoatem ochii cu cornete, sticle cu carbid sau cu injectoare, cum coboram in viteza cu saniile legate in trenulet, etc… Si, sincer, nu cred ca o sa pot sa-mi privesc relaxat copilul facand asa ceva.
In 2008, la 28 de ani, am devenit tata prima oara. 6 ani si doi copii mai tarziu, mi-e foarte clar ca puericultura e poate singurul domeniu unde n-ar trebui sa-ti dai cu parerea pana n-ai fost in situatie. Sigur ca toti ne pricepem la fotbal, femei, rachete nucleare si crize politice, dar frate, cand e vorba de copii nu-i de saga. Mi-a mers la inima articolul tau, pe cuvant!
Am senzatia ca traim generatia parintilor PARANOICI ! Adevarul este undeva la mijloc, nu sunt de acord nici sa imi las copilul “razna” asa, dar parca ..nici ca voi 🙂 Sincera sa fiu nici nu am avut rabdare sa citesc postul pana la capat, dar din ce am citit am tras o singura concluzie : EXAGERATI ! 🙂 O sa raceasca chiar daca il protejati excesiv – chiar mai des din cauza lipsei de imunitate, o sa cada chiar daca stai cu ochii in “paispe” dupa el, o sa i se intample diferite lucruri rele, mai mult sau mai putin, indiferent ce am face noi ca parinti sa-i protejam. Eu imi las copilul sa fie copil 🙂 Nu-i dau extra vitamine, CA DEH` ACUM E MEDIUL POLUAT , nu-i rationalizez mancarea, nu il las afara DOAR CU MINE DE MANUTA si alte tampenii. Dar asta este doar …parerea mea 🙂
Abia astept sa ai copii. Sper sa mai ai timp sa iti amintesti de acest post si sa-l citesti. 🙂
femeile is cele mai ipocrite in privinta asta, spun ceva acum, peste 2 ani cand sunt in situatia respectiva fac exact invers, traiesc din sfaturi, iau si mai ales dau mai departe sfaturi, si ATENTIE! fara sa le testeze de multe ori. Corina si cand iti iei un telefon scump ai grija de el mai mult decat unul ieftin, dar de un copil in care ti-ai investit si banii si adn-ul, Corina daca tu esti ca piranda care face alt copil in loc sa il scoata din noroi pe ala cazut din caruta e problema ta, e o mica mare diferenta intre: ce cred ca o sa fac cu copilul meu ( pe care nu il am dar vad ca se face usor, toti au asa ceva pe langa casa) si ce am facut cu el dupa 10-15 ani.
Nu exista protejat excesiv din punctul meu de vedere, doar reusita sau nereusita, nu il tine de manuta, lasa-l singur afara, ca doar trebuie sa dai vina pe cineva cand il pierzi si te isterizezi, pe politie doar nu esti tu de vina ca nu tu l-ai facut, si pe Mircea Badea la tv cand vorbeste nasoale.