Nimeni nu mai cumpără că e criză. Nu cumpărăm înseamnă că nu e nevoie de producție deci nu mai avem locuri de muncă deci nu mai avem cum cumpăra. Si gataaaa!
Mi se pare relevantă glumița de mai jos:
E august, un mic oraş pe malul mării … în plin sezon, ploua torenţial de câteva zile, oraşul arăta de parcă ar fi părăsit.
Toţi au datorii şi trăiesc din credite.
Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o cameră. Pune o bancnotă de 100$ pe masa recepţionerului şi se duce sa vadă camerele.
Şeful hotelului ia bancnota şi se duce repede sa plătească datoriile la măcelar.
Acesta ia bancnota şi se duce repede sa-şi plătească datoria la crescătorul de porci.
Acesta la rândul lui se grăbeşte să-şi plătească datoriile la cel ce-i livrează furaje pentru porci.
Cel cu furajele înşfacă bancnota şi aleargă la prostituata pe care nu o mai plătise demult. În timpurile astea de criza până şi ea oferea servicii pe datorie!
Prostituata ia bancnota în mâna şi se grăbeşte spre hotel, unde fusese cu clienţii ultimele dăţi şi unde rămăsese datoare.
În acest moment coboară rusul; după ce a inspectat camerele spune ca nici o camera nu-i place, îşi ia bancnota şi părăsește oraşul.
Nimeni nu a câştigat ceva, însă întregul oraş trăieşte acum fără datorii şi priveşte optimist în viitor!
La americani după evenimentele din 11 septembrie cetățenii nu mai mergeau la cumpărături pradă unei depresii de înțeles. Statul american a ieșit în presă și și-a rugat cetățenii să consume.
Dacă nu consumăm distrugem toată societatea de consum. Pe vremuri trăiam din ce produceam în curte și ne făceam singuri bordeiele. Cu timpul s-a dovedit că unii făceau un lucru mai bine ca alții și astfel a început să apară consumul de servicii. Fierarii și zidarii produceau și pentru că nu avea timp să cultive, cumpărau alimente. Țăranul pentru a plăti servicii pentru potcovit caii, trebuia să vândă alimente. Și asta ca să producă și mai multe alimente. Și așa mai departe. Și înțeleg prin “pe vremuri”: acum mii de ani.
Dacă continuăm în acest ritm ne vom întoarce la supraviețuirea din resurse proprii.
Știu că mulți din prietenii mei vor considera ceea ce scriu eu aici prea simplist și știu că ei au făcut școli specializate și-mi vor explica în amănunt de ce criza subpriming ne afectează pe noi ăștia care datorită crizei ne gândim că nu ne mai trebuie pâine feliată că avem cuțit pentru asta. Dar încerc să privesc un pic de sus ce se-ntâmplă și prin ochii mei neantrenați cu această lume a banilor virtuali. Și în plus sunt prietenii mei și sunt sigur că mă vor ajuta 
. Și mai mult de atât nu este vina lor ca luau 10 pe linie 
. Profesorii se ocupau de asta .
În momentul de față, cel puțin mie mi se pare că această criză este întreținută. Da a căzut piața imobiliară pentru că românul nu-și mai permite creditul pentru că condițiile de creditare s-au înăsprit pentru că banca e în criză pentru că are niște investiții financiare în niște fonduri din care au câștigat enorm dar care aveau și un factor de risc ridicat și care s-au manifestat ca atare. Păi și ce-mi pasă mie că la americani s-au cumpărat datoriile între diferite instituții financiare? Ce-mi pasă mie că unele instituții financiare vor da faliment? Oricum regimul acestora este un fel de caritas în miniatură. Au câștigat enorm au extras banii și acum se chinuie să supraviețuiască și cer ajutor de la stat. Stat care îi acordă ajutorul și care contractează niște credite de la alte instituții financiare pe care le va plăti cu bani din banii contribuabilului care nu face altceva decât să strângă bani că e criză. Într-adevăr de-a lungul timpului aceste instituții au contribuit cu impozite la stat. Dar asta pentru asigurarea unui climat care sa-i permită un business sănătos pe piață. Nu au investit în stat ca într-o firmă de asigurare. Dacă dau faliment îmi plătești tu statule datoriile și mă susții pe piață ca să câștig mai mulți bani.
Acum piața imobiliară este căzută dar prețurile sunt în continuare inaccesibile. Mie mi se pare că am ajuns unde ne așteptam cu toții. La nivelul din vest unde în general un om de rând cum ar spune premierul nostru, nu-și mai permite să cumpere locuințe și închiriază pentru toată viața de la niște proprietari avuți. Asta e. Era de așteptat să ajungem aici. Probabil că în curând se va reglementa și această piață și se vor face contracte de închiriere pe perioade lungi iar condițiile vor fi mai drastice pentru proprietari. Nu mi se pare că este din cauza crizei. Criza a fost doar declicul care a informat băncile că e cam gata cu creditele la liber. Prea se făceau multe șiretlicuri prin care se forța acordarea unor credite chiar și celor care nu-și permiteau. Mie mi se pare normal să se ajungă aici deoarece vânzătorii de credite avea niște target-uri probabil greu de realizat și atunci construiau pachete “accesibile” pentru toată lumea. Sunt convins că și asta a contribuit la criza imobiliară și la creșterea necontrolată a prețurilor.
Dar ce legătură are criza imobiliară cu producția? N-o să mai fie proprietari ci chiriași. O să fie o perioadă în care creditele neperformante vor ieși la suprafață și vor fi câteva ”execuții”. Și banii care teoretic îi dădeam pe credit îi vom da pe chirie. Și sunt convins că piața chiriilor se va armoniza cu nivelul de salarizare. Pentru că în final dacă nu ai chiriași poți să-ți dai foc la blocul cel nou de locuințe că poate asigurarea îți acordă chiria pe 10 luni. Nu încurajez acest lucru… era doar un exemplu glumiță .
Revin. Toata psihoza asta nu face decât să ne “oblige” să consumăm mai puțin și să ne automutilăm societatea. Nu consumăm nu mai avem locuri de muncă. Este foarte simplu. Nu e bine și nici nu face bine la sănătate. Este greu să ne-ntoarcem la supraviețuirea din resurse proprii. Și nici nu vreau să mă gândesc ce-nseamnă asta. Pentru că 90% din populație nu este-n stare să facă așa ceva și morcovii nu cresc în balcoanele de beton.
Mă întreb sincer care va fi declicul care-l va face pe român să înceapă să consume din nou Și să oblige creșterea producției și să genereze locuri de muncă. Acum mă uit la televizor și nu aud decât reclamele ce au criza la bază și diferiți oameni care spun că “să fim mulțumiți că avem de lucru”. Este normal să încerc să mă obișnuiesc cu gustul de clor al apei de la chiuvetă (apa plată e scumpă ).
Criza asta mă cam calcă pe nervi ! Recunosc!
Răzvan
