Îmi spune ieri o doamnă drăguță. Moment în care m-am blocat.
Practic ea știe totul despre mine și eu nu știu nimic despre ea. Eu n-am ce să-i povestesc nou și interesant pentru că deja publicasem tot ce era mai mișto pe blog/facebook. Și nici nu era momentul să încep o conversație despre ea. Și m-am oprit.
Oare facebook va reduce socializarea offline la tăcere? Ce vom discuta interesant când ne vom întâlni?
-Salut!
-Salut!
-Ce mai faci?
-Uite, muncesc. M-am apucat de video si fac…
-Știu, ți-am văzut săptămâna trecută portofoliul… ți-am și comentat
-Aha. Tu ce faci? Ai fost în vacanță parcă.
-Da, în Parâng! A fost foarte miș…
-Da, am văzut pozele pe facebook. Mi-a plăcut mult aia cu zăpada pe copaci.
-Aha.
-Am fost săptămâna tre…
-Da, am văzut. Te-ai dat cu Ferrari. Foarte mișto filmul.
-Aha.
-Și? În rest, bine sănătos?
…
Și cam atât. Când ne vedem ne știm deja trecutul recent și nu mai avem nimic interesant de spus. Nu e cam ciudat? Oare cum va arăta lumea peste câțiva ani când toți își vor dezvălui tot ce e mai interesant în viața lor pe Facebook? Cum ne vom mai da interesanți în offline? Cum ne vom mai impresiona prietenii din jur la masa de prânz?
Eu mai am noroc că sunt tânăr în povestea asta cu blogging-ul și pot să mai scot din mânecă povești mai vechi de pe vremea când mă citeau cei trei unici
. Ce să mai povestesc prietenilor? Unde am făcut grădinița?
A, știu ce vom discuta! Vom bârfi ce au fac alții, că doar acum avem toată viața lor pe facebook. Ne-ntâlnim, deschidem telefoanele, ne uităm în timeline, alegem victimele și pornim discuția aprinsă.
Deci socializarea offline nu va muri! M-am speriat degeaba!




