M-am tot abținut să scriu despre evenimentul săptămânii. Am avut așa o reținere. Rareori scriu despre subiecte controversate. Nu-mi place să supăr pe nimeni și în general nu mă bag în astfel de polemici.

Dar ce am văzut săptămâna trecută m-a îngrozit. Oameni care au fost ridicați și ajutați de Vali și care se deziceau de Zoso și imaginea lui, oameni care îl blamau și care se bucurau de dispariția lui bruscă din acest mediu virtual.

Eu vă zic, online-ul este o lume tristă fără acest personaj. Cât nu v-ar conveni vouă ceea ce face el, zoso este printre puținii care fac blogging profesionist. Este printre puținii care muncesc să aducă cititorilor ceva interesant pe tavă în fiecare zi. Din cele 3-5 articole / zi pe care le publica pe zoso.ro, cel puțin unul era interesant pentru fiecare cititor.

Eu personal îi mulțumesc că a avut încredere în ideea mea nebună și a acceptat să fie partenerul meu în trafictube pe vremea când pentru mine online-ul era o nebuloasă (nu, nu nebuloasa blondă ). Am învățat de la el de toate. Am învățat și SEO, am învățat și cum să scriu articole, am învățat cum să mă comport online și am învățat să ignor haterii și să nu mă las de online. Am crescut în online fără să fiu în blogroll-ul lui… n-a vrut în ruptul capului! Probabil că e mai bine așa. Probabil că mi se urca la cap când vedeam traficul generat de el.

Recunosc că am fost trist când și-a închis blogul dar m-am bucurat când a lansat zerostiri.ro. Un blog/site multi-autor cu o selecție a celor mai bune știri și tratate în mod subiectiv. Și așa toate știrile din România sunt subiective. Nimeni nu dă o știre fără să ia partea cuiva sau să influențeze cumva concluziile.

Pe zerostiri.ro vom găsi știrile cele mai important și gata comentate ca să nu ne mai chinuim. Și băiatul ăsta știe să sape după știri și are multe resurse.

PS Nu, nu este un articol plătit de promovare. Chiar mă bucur că n-am scăpat de el.

Cică voi fi speaker la Social Media Summit și vă voi vorbi despre ROI din conținutul video. Asta-mi amintește de primele zile de consultant Microsoft în care șeful meu mi-a dat un mesaj că are nevoie de un REJ și un al doilea mesaj care conținea doar atât: “ETA?”.

Mi-a luat juma’ de oră să-nțeleg ce vrea.

ROI adică Return On Investment din video blogging. Cam mult spus. O să vă vorbesc pe scurt despre ce înseamnă să faci video blogging și care sunt avantajele și dezavantajele acestei abordări.

Găsiți aici programul și link către formularul de înscriere. Summit-ul va avea loc pe 28 februarie 2012 la Hotel Howard Johnson, Bucuresti.

Alături de mine în panel vor fi Manafu cel ce vorbește mult și Cabral cel ce știe să facă show. Va fi destul de greu să mă integrez între acești doi grei dar deja mi-am făcut prezentarea și de mâine încep s-o repet în fața oglinzii.

PS: REJ = rapid economic justification și ETA = estimated time of arrival

Dacă nu vă pasă? Adică măcar pentru efortul ăla de a vă înscrie și tot merită să vedeți dacă ați câștigat ceva.

La tombola Kaspersky, am anunțat câștigătorul și i-am trimis și mail. N-am niciun răspuns.

La calendarul cu fetele din social media am anunțat cei 8 câștigători pe 1 februarie. Am primit doar trei mailuri cu adresa de livrare.

Mă gândisem într-o vreme să dau câte un gadget pe săptămână că am prea multe prin casă și nu le folosesc. Cred că mi-a trecut. E prea mare deranjul și poate că stau mai bine la mine decât în mâna unor vânători de concursuri.

Îmi spune ieri o doamnă drăguță. Moment în care m-am blocat. Practic ea știe totul despre mine și eu nu știu nimic despre ea. Eu n-am ce să-i povestesc nou și interesant pentru că deja publicasem tot ce era mai mișto pe blog/facebook. Și nici nu era momentul să încep o conversație despre ea. Și m-am oprit.

Oare facebook va reduce socializarea offline la tăcere? Ce vom discuta interesant când ne vom întâlni?

-Salut!
-Salut!
-Ce mai faci?
-Uite, muncesc. M-am apucat de video si fac…
-Știu, ți-am văzut săptămâna trecută portofoliul… ți-am și comentat
-Aha. Tu ce faci? Ai fost în vacanță parcă.
-Da, în Parâng! A fost foarte miș…
-Da, am văzut pozele pe facebook. Mi-a plăcut mult aia cu zăpada pe copaci.
-Aha.
-Am fost săptămâna tre…
-Da, am văzut. Te-ai dat cu Ferrari. Foarte mișto filmul.
-Aha.
-Și? În rest, bine sănătos?
…

Și cam atât. Când ne vedem ne știm deja trecutul recent și nu mai avem nimic interesant de spus. Nu e cam ciudat? Oare cum va arăta lumea peste câțiva ani când toți își vor dezvălui tot ce e mai interesant în viața lor pe Facebook? Cum ne vom mai da interesanți în offline? Cum ne vom mai impresiona prietenii din jur la masa de prânz?

Eu mai am noroc că sunt tânăr în povestea asta cu blogging-ul și pot să mai scot din mânecă povești mai vechi de pe vremea când mă citeau cei trei unici . Ce să mai povestesc prietenilor? Unde am făcut grădinița?

A, știu ce vom discuta! Vom bârfi ce au fac alții, că doar acum avem toată viața lor pe facebook. Ne-ntâlnim, deschidem telefoanele, ne uităm în timeline, alegem victimele și pornim discuția aprinsă.

Deci socializarea offline nu va muri! M-am speriat degeaba!

Am făcut un filmuleț despre asta.

Viața socială! Ăsta a fost un titlu de mare televiziune.

Mă refer aici la telefonul inteligent folosit la masă în sensul: să vedem ce-a mai scris lumea pe twitter sau ce mai zice Facebook-ul.

Bullshit-ul ăsta cu always connected a fost lansat pe vremuri de marile corporații ca fiind soluția supremă la problemele de business pentru orice tip de companie, fie aceasta cât de mică sau o măreață corporație. Știu asta pentru că și eu vindeam asta pe vremea Microsoft-ului.

Să-ți povestesc ce mișto a fost la munte.
Stai un pic că-mi clipește ledulețul de la telefon! Vine mesajul. E o urgență! S-a terminat hârtia… de copiator. Pac, pac și pac message sent. Problemă rezolvată. Furnizorul a primit comanda. Sper să-mi răspundă în maxim 60 de secunde că altfel îl sun de nu se vede. Lasă că știu eu că citește mailul pe telefon. Mamă ce tare sunt. Am rezolvat problema în 5 secunde. Sunt mândru de compania mea care m-a conectat la sistem. Cine mai e ca mine? Corporația este mult mai dinamică acum.
Despre ce vorbeam?

Nu zic, sunt oameni în niște poziții care au nevoie de așa ceva. Dar asta cu hârtia… de copiator am văzut-o pe viu.

Așa și cu rețelele de socializare. Ne dăm pe telefon de câte ori apare o pauză în conversație. Uneori o mai și întrerupem că deși l-am pus pe silence, nu i-am scos vibrațiile. Acum vă zic, nu e nimic urgent pe rețelele de socializare. Dacă ar fi, persoana respectivă v-ar suna. Mesajele rămân tot acolo pe perete și viața nu se schimbă cu nimic.

Soluția cu uitat mai rar tot întrerupe conversația și strică tot farmecul. Gândiți-vă că în momentul în care vă ridicați de la masă vă așteaptă mult mai multe mesaje pe mail sau pe Facebook… poate găsiți și două interesante printre acestea. Nu că bucuria e un pic mai mare?

A dat Orlando (nu orașul din Florida) un articol mișto pe Facebook cu un joc ce poate fi jucat la masă: “Don’t Be A Di*k During Meals With Friends.”

1. Jocul pornește în momentul în care toată lumea a comandat.
2. Totă lumea își pune telefonul pe masă cu fața-n jos.
3. Cine-și întoarce telefonul pierde și plătește nota
4. Dacă nimeni nu-și întoarce telefonul până vine nota, se plătește nemțește

Găsiți aici tot articolul.

Bine, dacă ești cu iubita/amanta/soția/concubina, ai pierdut din start. Oricum plăteai tu. Și invers, dacă ești fată ai câștigat de la prima întâlnire.

PS Am trecut și eu prin toate fazele de mai sus.

Dar nu pot!

Pișcoturile au gluten, sunt construite cu gluten și umplute cu gluten. Din păcate sunt alergic la gluten. Și prin pișcoturi înțeleg aici toată mâncarea de catering.

Așa că eu la conferințe și evenimente mă duc gata mâncat!

Asta ca să nu mai aud vreodată expresia pișcotar legată de numele meu pentru că eu sunt cel mai bun participant la conferințe: nu mănânc nimic, nu beau că sunt cu mașina, nu iau pliantele pentru că de aia avem online, stau puțin și socializez cât pot.

Consum cel mult una sau două bucăți de apă plată și o cafea dacă e de dimineață conferința.