Da. Tablet-pc-uri există de când lumea. Doar că modul in care au fost gândite a fost un pic greșit. S-au luat niște laptopuri clasice, li s-a pus un ecran sensibil la apăsare și au fost lansate ca înlocuitorul agendei si al foilor pe care schițăm. Păi nu prea aveam nevoie de așa ceva
. Dacã vã uitați mai cu atenție pe piață, veți observa că producătorii de laptopuri țin o linie de așa ceva doar pentru prestigiu. Lumea nu prea le folosește.
Și mai e o chestiune. Nu mai spuneți despre ele că sunt cu “touch”. Touch = atingere! Dacã trebuie sã apeși ca sã faci orice cu ecranul ãla, asta nu se mai cheamă atingere, ci apăsare. Spuneți-le deci, daca tineti neaparat, cu “press”.
Sã revenim.
“iPad nu-și are locul”
Pãi da! Nu existã încã o categorie pentru el. E unic. Este un ecran cu care ne distrăm. Ne jucăm, ne dăm pe net, citim și ascultăm muzică. Nu am mai avut așa ceva până acum. D’aia nu vi l-ați cumpăra.
“Eu am nevoie de laptop, nu am ce face cu iPad-ul.”
Pãi ia-ți laptop. iPad-ul nu vrea sã înlocuiascã laptopul. Este un entertainment device. Este ecranul care-l luãm cu noi pe canapea. Este jucãria cu care ne jucãm pe șezlong la picnic. Este rama foto digitalã portabilã. Este cinematograful nostru în deplasare. Nu este laptop și nu este telefon. Dacã ai nevoie de laptop, ia-ți un laptop.
Și da, este inutil.
Așa cum este telvizorul inutil. Te uiți la filme și nu faci nimic util.
Așa cum este consola de jocuri inutilã. Te joci bubbles și faci puncte pânã-ți iese pe nas. Inutil de altfel.
Așa cum albumul foto este inutil. Arăți niște poze și povestești prietenilor… ceva absolut inutil.
Așa cum datul pe net este inutil. Citești site-urile de noutãți și te-ncarci inutil cu bucurii și frustrări.
Și inspirat fiind de zoso și de noua lui pasiune pentru mactarzi, mi-am permis să folosesc o poza datã de el pe twitter:
Mă recunosc 100%. Am apreciat atât de mult interacțiunea cu iPhone 3GS încât m-am gândit de multe ori că ar fi mișto să scoată ceva mai mare și fără telefon. Păi de ce? Păi pentru că jocurile s-ar vedea mai mișto iar site-urile le-aș citi cu mai multă plăcere. De ce fără telefon? Pentru că în primul rând aș fi arătat penibil cu așa ceva la ureche și în al doilea rând aș vrea să nu mă mai întrerupă nimeni la penultimul nivel din Fieldrunners!
În fond de ce se plânge lumea și de ce vor toți să scoată un iPad killer? E o nenorocire de ecran cu niște iconițe. Nu are prea multe feature-uri și nici nu cred că-și doresc să facă așa ceva. Apple a construit un ecran simplu, rotunjit la colțuri să nu te-nțepi și cu un touch de ultimă generație. Au construit o platformă și au pus-o la dispoziția producătorilor de software să-și pună-n practică ce le trece prin cap. Până la urmă ce e iPad-ul ăsta? Chiar e un ecran cu niște iconițe. Un ecran care funcționează perfect natural și face exact ce crezi tu că va face. Nu încearcă să-ți schimbe ție stilul de lucru. Te lasă pe tine să dai paginile, asa cum ai învățat în copliărie și să te joci, asa cum te jucai cu mașinuțele pe parchet. Poți pune măna și poți să le alungi cu degetul mic. Nu trebuie să folosești săgețile de pe tastatură, controlerul de jocuri sau mouse-ul. Faci totul cu mâna direct pe ecran.
Din păcate nu am cum să vă descriu experiența. Nu am văzut nicicând o jucărie mai mișto și atât de natural de folosit. Trebuie să-ncercați întâi și după aia să aruncați cu noroi dacă vă mai vine. Încercați să nu mai fiți mactarzi, androitarzi sau windowstarzi.
Încercați să luați jucăria ca atare. Nu încercați să o comparați cu ceva, pentru simplul motiv că este, asa cum am mai spus – the only one of its kind. Ieșiți un pic din cochilia fan-ului extremist . Apple inaugurează cu Ipad-ul o nouă categorie de device-uri de personal entertainment.
Găsiți și un articol scris de mine pentru gadgeteer.ro aici.
