Într-o zi, un coleg s-a dus la masă și nu s-a mai întors. A fost un mod simplu de a-și da demisia.

A doua zi când ne-am dat seama că nu mai apare, ne-am gândit că a fost cam ciudat faptul că a dat mâna cu toți înainte de a se duce să ia prânzul. Și parcă ne-a spus și câteva cuvinte fiecăruia.

Era în perioada de probă și nu semnase nimic. Nu i-a plăcut de șefa lui de pe atunci și a fost modul lui elegant de a demisiona.

Am plecat la masăăă!

Am un prieten care-mi tot recomandă tot felul de cărți cu diverși oameni care au avut un succes extraoridnar în viață. M-am hotărât să scriu și eu o carte de jumătate de pagină. Nu de alta dar mi se par perfect inutile. Și oricum, dacă cineva ar citi o carte de acest gen și ar avea succes, lumea ar fi plină de bogătani în număr egal cu tirajul cărților respective. Am avea numai Donaldzi Trumpi si numai companii de succes gen Virgin.

Am început ca programator în liceu, am asamblat calculatoare în facultate, am intrat la Microsoft ca helpdesk intern, am ajuns consultant, am ajuns la vânzări și vindeam consultanți cu ora și mi-am dat demisia și m-am apucat de online și acum câștig din video. Declicul important a fost demisia de la Microsoft. Dar n-a fost ca-n filme. Am avut grija sa strang niste bani care sa-mi asigure o viata linistita cativa ani si dupa aia am inceput să-mi înmoi degetele in marea asta a internetului.

Este un model de succes? După anumite criterii da. Am o viață decentă și fac ce-mi place deși nu știam că-mi place să fac asta. Am un model pe care să vi-l recomand? Nu! Am avut baftă că am fost de la început în Microsoft, am avut baftă că am cunoscut oameni faini și mi-am făcut treaba cu entuziasm. Și asta fac în continuare. Livrez la timp și mă împrietenesc cu oameni din jurul meu.

E ceva de învățat din viața mea? Nu! N-am făcut decât să muncesc și să livrez și să fiu drăguț cu cei din jurul meu. Uneori mult prea drăguț.

Din cărțile astea nu poți să extragi rețeta succesului. Sunt doar niște povești mișto despre niște oameni care au avut mai mult curaj și atâta tot.

Fă-i o surpriză și cumpără-i un câine. Ia-i ceva pufos și drăguț ca să-i arăți cât de mult ții la el. Fă-i cadou un suflet în casa lui de care să se bucure în fiecare zi, pe care să-l scoată în fiecare zi la ora 6 să facă caca în frig, ploaie, zăpadă sau ce mai găsim în jurul blocului. Învață-l că nu e singur pe stradă și trebuie să strângă după. Ajută-l să fie responsabil și să vin la timp acasă ca să-l hrănească și să-l scoată la alergat în parc. Fă-i concediile mai greu de abordat. Ce facem cu câinele? Oare Răzvan e-n București în perioada asta să-i lăsăm lui cheia sau poate chiar mai frumos… chiar minunăția?

Bine, mie mi-ați putea face cadou niște bilete la operă. Sigur le-aș aprecia. Aș face o tombolă pe blog în maxim 3 minute cu ele.

Seara târziu pe o alee întunecată, îmi încep lungul drum prin troienele de zăpadă. Eram îmbrăcat de iarnă și arătam într-un fel. Adică într-o geacă neagră cu gluga pe cap peste gluga de la hanorac, cu niște blugi și cu geanta de laptop pe umăr. Știți voi, modelul tipic de gangsta.

Pe la jumătatea aleii mă întâlnesc cu o familie fericită care curăța zăpada din fața casei jucându-se cu copilul lor de trei ani și de care făceau mișto că nu poate să țină lopata-n mână. Ne salutăm politicos și ne zâmbim complice uitându-ne la copilul disperat că lopata aia nu se mișcă.

Trec mai departe și mă-ndrept către capătul aleii care era blocat de o mașină cu pozițiile aprinse. Lângă mașină, o doamnă se uita în telefon și căuta cu disperare un număr de telefon. Era frig, minus 7 grade. Mă îndrept cu pași veseli de frig către acea mașină, fiind singura ieșire din zonă. În mașină era soțul la căldură care discuta cu a sa femeie prin crăpătura geamului puțin întredeschis. Mă vede că mă apropii. Mă vede că-s îmbrăcat ca un gangsta și probabil că în geanta de laptop am o armă. Mă vede și se uită cu spaimă în ochii mei și într-un gest suprem de a-și salva soția, dar mai ales mașina, face acea mișcare cu mâna dreaptă pe sub mâna stângă și clank… blochează toate ușile.

Astfel a reușit să-și salveze cea mai importantă posesie a lui de monstrul cu ochi și cu glugă care sigur voia să-l jefuiască de prețioasa lui Dacie MCV. Și soția? Soția lasă că se descurcă ea. Țipă, îi sparge capul cu telefonul, găsește ea o soluție că doar e femeie.

PS Poza este făcută aseară imediat după ce m-am întâlnit cu soțul cavaler.

Știri pentru tot anul.

Ianuarie:

Românii au mâncat prea mult de sărbători. Imagini de la camera de gardă. Imagini și interviuri cu fete la sală care vor să dea jos kilogramele în plus de la sărmăluțe.
Iarna a luat autoritățile pe neprăgătite. Imagini apocaliptice cu multă zăpadă.

Februarie:

Valantines day. Imagini romantice cu tineri care fac gesturi minunate și se pupă.
Dragobetele, sărbătoarea noastră tradițională și nu nebunia preluată de la americani.

mai mult »

Oare la ce ne-ar putea ajuta? S-o pierdem prin pădure. Să ne facem că n-o vedem? E pentru soldații americani care luptă în junglă?

10 parai pe amazon

Din seria: de ce nu e bine să-l lași pe șofer să-și personalizeze mașina.