Trebuie să selectez două poze dintre cele de mai jos pentru o campanie și nu reușesc să mă decid.
Va trebui sa le fac un fel de portret. Adica voi decupa fața mea și încă un pic din pozele selectate.
Please help!
Fotografiatul pe auto
Eu sunt cel mai mare fan al fotografiatului în modul auto. Nu mi-am bătut niciodată capul cu ce-i aia diafragmă și de ce dacă o deschidem mai mult avem mai multă lumină si impresionăm mai bine senzorul. Eu știam că asta cu impresionatul ține doar la fete. Nu mi-a păsat niciodată de ISO și de zgomot. Și nu e vorba de audio aici. E vorba de puriceii ăia mici pe care-i vedem într-o fotografie dacă facem zoom maxim.
Sunt cel mai mare fan al DSLR-ului. Pentru că focalizeaza extrem de rapid și poți să faci poze la cele mai mișto faze. Nu trebuie să rogi subiectul să stea linistit și să înghețe în zâmbetul anterior timp de zece secunde pentru că aparatul meu are treabă cu pornitul și focalizatul. Cu un DSLR poți să faci poze de la șold și poți să surprinzi cele mai mișto grimase. Aveți mai jos o fotografie făcută de mine în joacă. Subiecta stătea cu spatele și am strigat-o 
. Aparatul era pe auto.
M-am întâlnit cu fotografi profesioniști care-mi recomandau să-mi iau o jucărie simplă pentru că cu DSLR-ul trebuie să știi să te joci. Nu e simplu. Dacă nu ești pe manual cu el nu ești fotograf.
Ce să zic. Nici nu vreau să fiu. Mie-mi place că pot să surprind instantanee inedite fără să mă chinui. Nici nu mai pot lucra fără un DSLR.
Astăzi am cumpărat două cărți scrise de Dragoș Asaftei. Recunosc sincer că le-am cumpărat în joacă și pentru că-mi e simpatic. Am început să le răsfoiesc și mi-am dat seama că aș putea să trec la nivelul doi. Atât de frumos sunt explicate setările și atât de banal pare totul că-mi pare rău că am folosit auto până acum. Fotografiatul profesionist nu e chiar atât de greu și ideea că setările alea oricât de complexe ar arăta la prima vedere nu sunt chiar așa o mare filozofie. Raza în care te joci este destul de restrânsă și trebuie doar să înțelegi principiile. În rest e doar joacă. Și pozele ies și mai mișto.
Așa că, dacă sunteți ca mine și vreți să faceți un pas înainte vă recomand cărțile lui cu cea mai mare încredere. Pe mine chiar m-au prins. Am mai încercat să citesc și altele scrise special pentru aparatul meu, dar n-am avut răbdare. Băieții ăia luau fiecare setare în parte și te înnebuneau cu tot felul de detalii. Cărțile lui Dragoș sunt simple și îți dezvăluie principiile de bază. Nu este nimic super-tehnic. Explicațiile sunt simple și fără înflorituri. Nu ai nevoie de nimic mai mult pentru a-ți începe viața semi-profesionistă în fotografie.
A scos două până acum:
Cea mai mișto: Primii 10 pasi in fotografia digitala (26 lei la F64).
Și dacă vă pasionează: Primii 10 pasi in fotografia de produs (26 lei la F64).
Cum să câștigi Pictures of the Year cu o aplicație de iPhone
A fost o vreme când toată lumea făcea poze Sepia. toată lumea își descoperea artistul din suflet și când dădea de opțiunea sepia pe noul aparat, atingea culmea fotografiei digitale.
Și mai e o tendință. Fotografia alb negru. Să vă spun un secret. Orice fotografie mai reușită dacă o faci alb-negru o aduci la apogeu. Toată lumea va da pe spate. Este cel mai simplu mod de a îmbunătăți o fotografie. Mintea privitorului va comuta automat pe modul “artă” și va transforma micile imperfecțiuni în niște dileme de genul “ce a vrut să spun autorul”.
E doar o problemă de percepție. Nu avem nevoie de aparate foto care să ne redea perfect realitatea. Avem nevoie de culoare peste peisajul cenușiu din jurul nostru. De aceea fotografiile vechi par mult mai drăguțe și ne oferă un sentiment de confort atunci când le privim. Pentru că nu ne oferă realitatea. Nu mai avem nevoie de realitate. O cunoaștem. Nu mai avem nevoie de încă o poză cu urâțenia și mizeria din jur.
De când au apărut aparatele foto digitale, nu mai e nimic interesant într-o fotografie de familie. Totul este real și este o frântură exactă și și o copie fidelă a acelui moment de viață. Nu mai e nimic frumos. Este doar un stop cadru pe o milisecundă din viața noastră.
Acum facem poze mișto și clare după care ne chinuim să le modificăm luminozitate și alte nebunii ca să arate diferit de realitate. Să arate frumos. Să arate plăcut. Aparatele foto pe film vechi făceau asta singure fără să se chinuie.
Revenind la subiect. Băiatul de pe locul trei a folosit o aplicație de iPhone care simulează un aparat vechi. Adică aplică automat niște filtre peste fotografie transformând-o într-o poză veche. Știu, există aplicații care fac asta. Dar acum este mult mai simplu. Faci poza direct artistică. Poți să sari peste pasul de prelucrare de pe computer și rezultatul este oricum uimitor:
Și nici nu trebuie să înțelegi ce-i aia expunere și diafragma.
Mai jos fotografia care a câștigat locul 3 la Pictures of the Year International:
Aplicatia: Hipstamatic.
Șapcă pentru cameramani înrăiți
On 18.06.2010 / foto, Tehnologie, video
La noi ăștia muritorii de rând care nu facem sporturi extreme, nu se gândește nimeni. Există niște super sisteme de prindere a camerelor de: cască, de bicicletă, de motor, de mașină și de gât.
Eu n-am cască!
Eu vreau să am camera la îndemână și să filmez tot timpul. La mine nu se gândește nimeni! Eu trebuie s-o țin în mână și să fiu atent și pe unde merg. Nu este corect!
Ei bine Răzvaneeee… greșești! Uite șapca de mai jos:
Are sistem universal de prindere cu filet pentru orice cameră video sau foto. Vezi că nu ține SLR-ul!
Și nu, nu o să arăți ridicol cu așa ceva pe cap!
De cumpărat de aici.
Cine mai urmărește spectacolul?
On 13.05.2010 / foto, Tehnologie, video
Spectacolul orașului pe care-l vizitați sau schimbarea gărzii de la Buckingham. Toată lumea mai nou vizitează orice prin obiectivul aparatului foto/video pe care l-a achiziționat proaspăt. Toată lumea este mai nou un mic artist. Toată lumea vrea să facă cel mai reușit detaliu și cea mai tare poză fără bliț.
Mă întreb dacă cineva mai ințelege ceva din ceea ce vede. Dacă stai să te concentrezi pe camera video să nu iasă soldatul din cadru nu cred că mai înțelegi nimic. Dacă la 3 secunde faci o poză cu fiecare colțișor, unghi și statuetă, nu mai ai timp să cuprinzi frumusețea ansamblului. Și vă zic eu… pozele făcute de artiși și albumele pe care le puteți cumpăra la ieșirea din muzeu au fotografii muuuult mai reușite.
Povestea digitală este foarte frumoasă și este minunat să le arăți prietenilor pe unde ai fost. Dar dacă tot faceți asta… faceți poze cu voi în cadru sau faceți poze cu prietenii care îi fură căciula soldatului de la poartă. Nu încercați să imortalizați orice fărâmă și rest de piatră de pe faleză. Sunt alții care au făcut treaba asta deja special pentru noi.
Obiectivul aparatului vă îngustează vederea la un dreptunghi mic. Nu mai simțiți nimic și nu mai vedeți nimic. Nu puteți decât să vă lăudați după cu operele de artă. Dar atât. Dacă stați un pic să vă găndiți, în minte nu există nimic clar din ultima excursie.
Mai jos un filmuleț făcut de mine cu spectatorii de la schimbarea gărzii de la Buckingham. Mă-ntreb dacă i-a urmărit cineva pe soldați .
Expoziție de camere .
Muncesc la
