Scurtmetrajele sunt idei care nu pot fi extinse pe parcursul a două ore. Publicul vrea să piardă timpul. Iți trebuie juma’ de oră să intri în atmosferă, o oră să trăiești alături de personaje si o juma’ de oră să te bucuri sau să plângi alături de final.

Un scurt metraj e ca un banc. Iți descrie repede atmosfera, iți introduce personajele cu avantajele si defectele lor și la sfârșit e un punch line. N-o să plătești niciodată bani ca să te duci la cinema la un singur scurt metraj. E ca și când la o petrecere s-ar spune un singur banc toată seara. 🙂

Ar fi interesant să fie un maraton de două ore cu scurt metraje dar și alea trebuie să fie cam din aceeași categorie. Să nu plângem acum și să râdem peste 10 minute. Pentru asta avem Facebook unde newsfeed-ul nostru este plin de fericire, drame si senzational, toate în același timp. Trecem de la un sentiment la altul la diferență de secunde.

Deși, acum că ziceți, îmi amintesc de un film cu cadre de 5 minute fiecare în care era filmat câte un animal care stătea. L-am văzut acum vreo doi ani la TIFF. Din păcate, nu-mi mai amintesc nici numele filmului și nici programul din 2013 nu-l mai găsesc. Oricum, un film de o oră și ceva cu cadre fixe de 5 minute fiecare, în care o vacă stătea și făcea… nimic! 🙂 Și nu, nu a fost un scurt metraj. Deloc!

Și da, am văzut câteva scurt metraje la TIFF acum doi ani care chiar mi-au plăcut. Și da, au fost chiar în cadrul unui maraton. 🙂

Shutterstock 82134805

Aceste gânduri le exprim din perspectiva unui necunoscător în arta cinematografică sau în domeniul video. Sunt doar un omuleț care stă acolo pe locul ăla alb din poza de mai sus și așteaptă să fie lovit cu sentimente. De la Hoinaru m-am pornit. 🙂

Poza de pe shutterstock de aici