Inventivitatea la români

3 - uite că lumea apreciază acest articol. Zi-mi și tu dacă ți-a plăcut.

Părinții din ziua de azi (adică eu 🙂 ) se plâng că odraslele lor stau prea mult pe tabletă. Pe de o parte ne convine că-i mai ținem ocupați și mai avem timp pentru noi, pe de altă parte ne deranjează că nu fac și alte lucruri mai interesante din punctul nostru de vedere. 🙂

Părinții mei aveau altă problemă cu mine. Îmi cumpăraseră un computer (ZX Spectrum+) care, pe vremea copilăriei mele, arăta așa ca o tastatură mai groasă care se alimenta și avea o ieșire TV conectabilă printr-un cablu la un televizor obișnuit.

Ce făcea Răzvan cel mic când părinții nu erau acasă? Se juca! Bine, se juca jocuri făcute de el pentru că pe vremea aia era destul de greu să găsești jocuri. Și uite așa am devenit programator fără să vreau.

Soluția găsită de părinții mei a fost una simplă. Luau cu ei în fiecare dimineață cablul de conectare la TV. Ei erau liniștiți. Răzvan nu mai are acces la computer deci are timp de învățat și de citit cărți cu Winnetou. Bine, așa credeau ei. Mie mi-a luat câteva minute să cotrobăi prin lădița cu scule și resturi electronice din debara de pe raftul trei și să-mi confecționez alt cablu. Și aveam 9 ani. 🙂

Și uite așa, un cablu încropit din niște resturi mi-a influențat viața și am ajuns olimpic la informatică și m-am angajat la Microsoft și am trăit ani buni din IT. Bine, acum fac proiecte online, video și vând gadget-uri. Dar adânc, într-un colț de suflet tot progrmator rămân și n-o să uit cablul ăla niciodată. 🙂

Bun, gata cu copilăria mea. Astăzi am un aprat foto de dat la tombolă. Ce trebuie să faceți? Trebuie să povestiți jos în comentarii despre cum ați reparat voi personal ceva cu o sârmă, cu niște bandă adezivă sau cu niște hârtiuțe îndesate între baterii, ce anume ați reparat și mai ales de ce. Poate să fie orice: mașină de spălat, aparat foto sau televizorul din colț. Doar să ne povestiți. 🙂

Se acceptă înscrieri până joi, 9.10.2014 ora 23:59. Urmează ca vineri să fac extragerea. Premiul este un Nikon COOLPIX L830 de 16MP și zoom 36x.

PS Mă întreb acum dacă eu le-am spus vreodată părinților mei că am făcut treaba asta cu cablul sau află acum din acest articol? 🙂

Nikon COOLPIX L830



Ce mai cauta lumea (lista generata automat):
  • watch Muschi multi minte putina
  • vand hard de sarma second hand
  • www cum sa repari adidasi rupti in varf?
  • istoria lui radio ric ro
  • intrerupator spart prelungitor
  • instalatii de lumini chinezesti reparare
  • instalatie de pom cu multe beculete
  • instalatie de craciun mufa ac dc
  • Instalatie de craciun homemade
  • improvizarea unei instalatii de craciun

112 comentarii

  1. Am „reparat” cu superglue zbaturile (chestiile de plastic din cuva masinii de spalat), erau rupte din cauza „supraincarcarii” masinii de spalat:)

  2. Ma jucam intr-o zi cu copii prin fata blocului , si deodata unul a dat cu o piatra in masina tatalui meu si a rupt niste plastic de la bara din fata, bineinteles ca am inceput sa ma iau la bataie cu el crezand ca o sa fac ceva , insa dupa minute bune de gandire cum sa nu vada tatal meu ce am facut ca era de inteles ca nu o sa imi mai dea voie afara , m-am dus in boxa blocului apucand de pe acolo ceva sarma , nu-mi mai amintesc exact de la ce am luat-o insa stiu ca am dezasamblat ceva ca sa o iau . M-am dus inapoi la masina , am legat cu sarma plasticul ala si problema rezolvata (asa credeam eu). Dupa ce a vazut tata , acesta a inceput sa ma luase la intrebari si nu am stiut ce sa-i spun asa ca i-am spus adevarul si dupa cum banuiam , doua saptamani numai in casa.

  3. Amuzanta intamplarea ta cu cablul, imi aduc aminte ca asteptam cate 20-30min sa se incarce un joc pe acel asa-zis calculator, cel putin imi aduc aminte ca avea si un casetofon, care rula o caseta (aveam 5-6 ani).
    Mai tarziu, cand eram prin clasele 5-8 venise moda walkman-urilor, erai cel mai fraier daca nu detineai si tu unul. Cumparam baterii 777 de la magazinul din coltul scolii, erau atat de proaste incat nu ne tinea o pauza de 10min si le turteam ca sa mai stoarem ceva ceva energie din ele :))

  4. am lipit cu banda dublu adeziva plasticele de sub stergatoare pentru ca se auzea un vibrat strident cand era rece motorul.si a functionat

  5. Am reparat, Wi-Fi-ul de la telefon, capacul din spate fiind antena de la wi-fi iar contactele de pe placa nu atingeau bine contactele de la antena si l-am reparat folosint folie de aluminiu pentru sandwichuri. De ce? Nu aveam semnal la wi-fi aproape deloc 😀

  6. Aveam o Dacie 1300 mai batrana ca mine. Atat de batrana incat ii cadeau stergatoarele de parbriz la o functionare mai lunga de 5 minute. Si cum ploaia dureaza mai mult de 5 minute am consumat, pe axele care angrenau stergatoarele, o jumatate de rola de banda izolatoare, apoi le-am fixat pe axe cu cateva lovituri de ciocan.
    Cred ca Dacia 1300 e martorul celor mai multe utilizari ale colierului romanesc: sarma.

  7. acum 2 ani mi-am reparat perechea de casti preferate, pentru ca de la uzura firul era ros. am luat cablul de la o pereche de casti noi insa mult mai slabe dpdv al sunetului, am luat pistolul de lipit, am dezlipit fiecare firisor care era conectat in casca, le-am cositorit, le-am lipit la castile mele vechi, am izolat toata lucrarea cu banda izolatoare si ta-daaaa! perfection. Intre timp insa, castile si-au gasit sfarsitul…au fost sfarmate de falcile mortii aka m-am asezat pe ele si kaput au fost.

  8. In anul 4 de studentie m-am mutat singur. Am adus un electrician ca sa imi verifice prizele si intrerupatoarele, stiind ca acestea sunt vechi. Mi-a zis ca sunt foarte bune si nu am de ce sa le schimb. Dupa doua luni, stand la calculator, am vazut pe geamul de la usa de la bucatarie lumina. Pisica a fugit speriata si s-a bagat sub pat. M-am ridicat linistit, m-am dus la tabloul de sigurante, am scos sigurantele de la priza si abia apoi m-am dus in bucatarie: priza in care era bagata masina de spalat, precum si prelungitorul, luasera foc. Drept urmare, m-am dus la cel mai apropiat magazin si mi-am cumparat prize si stechere si mi le-am schimbat singur (liceu – filologie, facultate – profil uman).

  9. copil „cuminte” la scoala, diriginta ii suna seara pe ai mei, pana cand am descoperit priza de la telefon, desfacut firele seara, iar mai tarziu le puneam la loc, asa ca, seara intre 18-22 era liniste, nimeni nu ne deranja la telefon, ca norocul, pe cand au aparut telefoanele mobile, am terminat si eu scoala :)))
    p.s. ca o ironiea sortii, la fel ca si Razvan (lucrand apoi in IT) si eu lucrez in comunicatii :)))))

  10. Acum 2 ani,faceam un pic de miscare pe bicicleta,intre Bucuresti si Ploiesti,pe bicicleta,ploaie.
    La coborarea/urcarea de la hotel Mirage,am schimbat pinionul…si POOOC! schimbatorul pe jos:)…s-a rupt bratul care tine rotitele,doar intr-un loc….noroc ca,in rucsacel mai tineam si o camera de rezerva si aveam si 2-3 bucati de lita…mai lungi…in caz de „ceva”….am taiat camera,am folosit pe post de banda adeziva o parte din ea si am legat cele 2 brate de la schimbator cu camera si bucatelele de lita.Am facut in jur de 2 ore un drum pe care in mod normal il parcurg in circa 40 de minute,dar am ajuns acasa.Cum am eu norocul,am ajuns ciuciulete acasa….dar intreg.Este una din „aventurile” mele pe bicicletea…..

  11. Eu am avut un HC91 cu tastatura de HC2000 (bine, fara partea de discheta). Evident ca si eu mi-am confectionat un cablu video de rezerva 🙂 Ah, si mai aveam un televizor in camera. Atat ca nu avea antena, deci ai mei erau linistiti ca nu pierd noptile aiurea… ma rog, fiecare cu parerea lui…eu am gasit un fir de cupru lung de vreo 5-6 metri, i-am legat capetele intr-o banana tv, iar bucla am mascat-o pe rama geamului din camera (mascat intre rama si toc). Practic pentru a descoperi „infractiunea”, cineva trebuia sa se intinda pe dupa birou si televizor si sa ocheasca doua fire de cupru imbracate intr-un plastic de culoarea peretelui… never happened 😀
    Ceva mai tarziu, prin ’92, cand au ajuns firmele de cablu si prin urbea noastra, acelasi televizor (un Diamant alb-negru) s-a potcovit si cu o „extensie” a cablului care ne intra in apartament. Evident, total incognito, ca doar nu eram idiot sa le spun alor mei. Si pentru ca Diamantul avea probleme serioase cu frecventele pe care transmiteau cablistii canalele, am rezolvat-o elegant: am facut rost de un videorecorder defect (lipsea mecanismul de caseta). Parintii au fost informati ca vreodata o sa-l repar eu. De unde sa stie saracii, ca tot ce-mi trebuia mie era tunerul? 😀
    Ah, sa nu uit: TOTUL era alimentat de un prelungitor care trecea pe la mine prin pat (ma rog, mascat pe o margine) si pe care pusesem un master switch…

    • :)))) Credem ca sunt singur pe lume in materie de pacalit parintii. Se pare ca am gresit. Povestea ta si a lui Adrian cu diriginta ma depasesc. Ma inchin! 🙂

    • Mda, eu nu aveam cum sa fac treaba cu telefonul, pentru ca maica-mea e profesoara (acum la pensie) si prietena cu toate profesoarele mele, in frunte cu diriginta, deci orice boacana as fi facut, pana a doua zi aflau si ai mei… 🙁

  12. De obicei fetele nu se prea pricep la reparat chestii asa cum fac baietii dar se pare ca eu am mostenito pe mama( repara totul prin casa). Ce am reparat eu? Placa de par! Sunt fata, e normal sa am grija sa fiu cat mai cocheta…pana mi se arde placa!

    Ce am facut? Am desfacut frumos surubelele si am observat ca unul din fire era rupt asa ca am luat banda adeziva, le-am lipit si s-a rezolvat.
    P.S: mai grea a fost reasamblarea, dar m-am descurcat intr-un final!:D

  13. Acum o eternitate :), deci în primii ani de după revoluție, primisem de afară un walkman Sony Mega Bass cu casetă, radio FM și reglaj pentru bas, fix modelul ăsta – http://media-cache-ec0.pinimg.com/736x/b5/f0/4c/b5f04c16942e820c68ab85cdacba271c.jpg.

    Și era superb, mai ales pentru mine, fiind primul walkman și primul casetofon portabil doar al meu. Bateriile țineau 2 săptămâni folosit intens, prindea o mulțime de posturi radio și nu agăța deloc casetele. L-am folosit cu bucurie vreo 2 ani, până când s-a rupt arcul de la baterii și nu mai funcționa decât la curent, cu alimentatorul. Partea tristă e că sârma de la arc se rupsese din interior, deci nu putea fi lipită prea ușor. Nu am reușit să îl desfac, nu aveam bani de service, deci am improvizat.

    Am luat pistolul de lipit când ai mei nu erau pe fază, am topit plasticul ușor din zona unde era rupt arcul până când am putut apuca sârma din interior cu un patent și am sudat-o de arc cu sârmă de lipit și sacâz. Cireașa de pe tort a fost un tub de superglue, turnat ca să astupe gaura din plastic.

    Am mai folosit walkmanul încă vreo 2 ani, până când s-a stricat altceva și nu am avut ce să mai lipesc la el.

    Aș cumpăra modelul ăla, dar fix ăla, dacă aș găsi unul funcțional, chiar dacă nu mai am nici o casetă prin casă.

  14. Transfagarasan, noiembrie 2005, coboram singur cu mobra noaptea. A cedat maneta de ambreiaj din prindere….si cam problematic, am scos sarma de la gardul (de lemn pe vremea aia) de la Cabana Capra (era pustiu atunci), am facut o prindere peste manusa pe primele 3 degete si…da-i la vale. Pana in Bucuresti am ajuns asa, caut sa vad daca mai gasesc poza de la sosire 🙂

  15. Eu de curiozitate am început sa îmi desfac telefoanele mobile, ba sa rezolv un scârțâit, un un joc în șină de la slide, ba o mufa de display care nu făcea contact bine, mai schimbam un microfon sau o casca. Și uite asa am ajuns sa ajut câte un coleg de liceu sau facultate cu diverse probleme la telefoane. Intre timp am trecut la dispozitive mai moderne cu touch, dar încă îmi amintesc și ma uit cu drag la Nokia N95-ul care sta pe un raft uitat, și pe care l-am desfăcut de nenumărate ori.

  16. Acum multi, multi ani, inainte de ’89, aveam un prieten ce avea videocasetofon. Un JVC care avea cred 20 kg – ii facuse geanta speciala. Cred ca a fost unul din primii ieseni cu videocasetofon. Ca sa faca si el un ban cinstit il mai inchiria cu noaptea. Printre clientii lui faceam si eu, impreuna cu un prieten, parte. Mergea toata treaba bine. Umpleam sufrageria prietenului cu clienti. Si mai statea si la parter. Puneam vreo 3 paturi in geam ca sa nu se vada lumina ca era cu ochii pe noi sectoristul. De fiecare data cand ne vedea ne spunea „Am sa va prind eu cu video!” – nu ne-a prins niciodata. Chiar daca a sunat la usa de vreo 3 ori, pe la 2 noaptea, dar iesea tatal prietenului meu la usa, in pijama, o facea pe somnorosul si-l lua la spurcat! Tatal prietenului lucra nu stiu ce sef pe la abator – asa ca avea destule relatii. In general se vedeau pe noapte vreo 3, 4 filme, ceva muzica (mai ales metale grele) si spre dimineata mergea ceva mai de adulti.
    In una din nopti, in timpul uni film, a pocnit ceva in videocasetofon si s-a terminat brusc filmul. Eu si prietenul ne-am ingalbenit! De unde sa-i platesti omului scula. Asadar am desfacut la miez de noapte scula, am surubarit putin si am descoperit o piese mecanica, de plastic, rupta. Navand altceva la indemana am legat acea piesa cu o bucata de sfoara.
    Videocasetofonul a mers asa inca foarte mult timp! 😀

  17. Acum ceva timp , m-am hotarat sa incep un proiect, si am cotrobait prin debaraua bunicului meu dupa niste obiective vechi, unde am gasit 4 obiective m42 rusesti si nemtesti, si bineinteles , cel mai interesant un zoom de 200 mm care din pacate era blocat la f5… citisem mult despre acest obiectiv si eram foarte hotarat sa il repar,il duc la un atelier de asta de bloc si romanache imi da cu preturi de 3 mil, il refuz frumos si plec lejer cu obuzu ( are vreo 2,5 kg) la brat acasa, la fel ca si Razvanel cel de 9 ani incep si eu sa caut tot ce trebuie sa ma apuc de treaba singur, mentionez ca nu am lucrat cu mecanica fina niciodata….pilesc rapid o surubelnita, ma echipez cu cele mai performante pensete ale colegelor de apartament,cutite mai ceva ca Rambo si lumina buna de la o lampa, care avea un bec albastru (si acum dupa vreo 2 luni mai am flasuri de la becu ala ) cat ai zice copy paste il desfac (vreo 2 ore defapt)(folositi elastice de bani in caz ca va scoate din pepeni vreun surub bulangiu) si depistez problema, : parghia care facea legatura dintre inelul de reglaj si obturator era rupta, ( o sarma de forma unui crestin proaspat exorcizat de un alai de preasfinti )zis si facut , am luat o bucata de sarma, care am exorcizat-o in aceiasi forma, am prins-o la loc si merge ca uns de atunci,,, cam asta e quick fixul meu cel mai interesant care imi trece prin cap…imi cer scuze pentru limbajul licentios,a fost folosit in scopul de a amuza citiorii !

  18. Salut.
    Eu de mic aveam un interes maxim pentru demontări. Orice jucărie care îmi cădea in mână beneficia de acest tratament. Din pura întâmplare, la început, si din spirit practic, mai târziu, le si puneam cumva la loc fara sa îmi rămână piese.
    Un singur lucru nu am reușit sa montez la loc după ce l-am dezmembrat pana la ultima rotiță: un ceas chinezesc, cu o pupăză blestemata care odată cu tic-tac-ul ceasului își mișca ochii.
    Ei bine, ochii aia nu am reușit sub nicio formă sa ii mai fac sa se miște.
    De atunci nu mai pot să suport cand dorm ceasurile mecanice (care fac tic-tac). Numai electronice.
    D

  19. Acum multi ani primisem cadou primul meu telefon mobil, un nokia 8110 (nokia banana). Din cauza entuziasmului l-am scapat pe jos, iar carcasa a cedat. Am lipit-o cu putin superglue, arata cam ciudat dar functiona si eu tot am fost incantat.

  20. zic ceva recent si scurt.
    mi-am „reparat” stergatorul de la masina cu 3 elastice de bani :)). Se rupsesera clemele de la stergator si bineinteles ca a ploua si cam asa am venit de la sinaia pana la bucuresti.

  21. Reparam joystick ul de la vechile jocuri pe TV terminator cu pistolul de lipit dar nu tinea mai mult de o ora de jucat si trebuia refăcut

  22. Salut.
    Am reparat din greseala, pe la 11 ani, un ceas cu cuc care mai functioneaza si in ziua de azi. Ii sarise o ata de pe o rotita si fara sa vreau am mesterit eu pe acolo si l-am facut, doar ca acuma cucul ala e cam stramb si iese doar pe jumatate 😀 dar macar merge si face cucu.

  23. De la o varsta frageda eram pasionat de muzica si cum ai mei nu-si permiteau sa-mi cumpere vreun sistem audio sofisticat, ma multumeam cu un dublu casetofon vechi de cand pamantul. Cum nu eram satisfacut de performantele audio ale casetofonului, m-am hotarat sa fac un „upgrade” la difuzoare. As ca le-am scos pe cele ale casetofonului si le-am inlocuit cu altele demontate de la televizoare cu tub, aruncate de vecini. Ba chiar am adaugat mai mult de 2 difuzoare, carora le-am confectionat incinte din cutiile de la pantofi. Si uitea asa aveam propriul sistem audio 🙂

  24. Un proiect de care am fost foarte mandru in copilarie este un elicopter facut din lego, iar la elice am legat un motoras electric, care se invartea destul de misto:)
    Cele doua baterii AA puse pe coada aratau bestial:))

  25. Cand eram mic imi placea sa „mesteresc” aproape orice.Aveam o bicicleta si la un moment dat s-au rupt niste spite la roata din spate..Cum eram in criza de timp si chef mare de plimbare am „furat” cateva spite de la fotoliul rulant al bunicii si o ora mai tarziu ma plimbam..Bineinteles cu roata spate descentrata si cu bunica urland la mine dar ce mai conta..Intamplarea s-a soldat totusi cu una bucata curea lata la fund..:D

  26. Salut,
    Tot pe la vreo 10-11 ani am reusit de am rupt ghidonul de la Pegas-ul Camping din dotare.
    La ce „drumuri” erau in Vitan pe vremea aia,’89-’90, nici nu a fost greu.
    Ai mei la servici, eu mesterul observa si strica tot, nu am stat prea mult pe ganduri, m-am dus acasa, am scos aparatul de sudura (un monstru home made) si am rezolvat problema.
    Bineinteles ca nu am folosit masca…
    Usturime de ochi mai mare ca in noaptea aia nu am mai avut decat de la sprayurile jandarmilor 🙂

  27. Ce am reparat eu ?
    Pai intr-o zi cu soare, a vrut bunicamea sa spele vasele si dintr-o data nu a mai mers robinetul. Noi de mult am vrut sa il schimbam dar ca toata lumea, am uitat de el..pana in ziua aceea. M-a rugat pe mine sa ma uit pe la el sa vad daca a iesit un furtun si intradevar, cel de la apa rece era sarit. Am stat sa ma gandesc cu ce as putea sa il leg pentru ca nu puteam deloc sa il prind inapoi decat cu o sarma asa ca m-am dus prin curte sa caut o sarma.
    Dupa 10 minute de cautari am gasit un cablu ( cablu nou de acceleratie pe care trebuia sa il inlocuiasca tata la dacie ) si dupa minute bune de munca am reusit sa repar robinetul.
    REZULTAT :
    1 Chiuveta reparata.
    2 Am mers la scoala pe jos timp de 3 saptamani..

  28. Pe la 8 – 9 ani, in vremea cand locuiam cu bunicii mei, se vindeau extraordinar de bine radio-urile. In mod cert iti aduci aminte de radio dublu casetofoanele International din anii 90. Pietele si targurile erau invadate de asa ceva. Dar sa revin la poveste. Dupa ce am stricat pick up-ul si magnetofonul, ambele facute de Unitra, am trecut la casetofon. Visam sa lucrez la radio sau tv si obisnuiam sa inregistrez concertele IRIS de pe TVR. Problema e ca apuca banda si trebuia sa il desfac. Uite asa ajungeam sa-l fac bucatele si sa-l montez la loc de 2 – 3 ori pe zi. Am repetat procesul asta pana a ramas fara suruburi si pana n-am mai avut in ce sa-l strang. Am inceput apoi sa il prin in sarma, apoi elastice, superglue si tot asa. Aparatul functioneaza si astazi, fiind legat cu sarma si banda izolatoare.

  29. Eu „reparam” zi de zi casetofonul rusesc : pe vremea copilăriei erau la moda jocurile pe casete magnetice pe HC90. Din păcate player-ul avut la dispoziție necesita desfacerea si „aranjarea” poziției casetei si a capului de redare. Pentru a nu se prinde mama ca umblam la bijuteria familiei casetofonul era desfăcut dimineața dupa plecarea ei si neaparat refăcut in one piece pana la întoarcere.
    La mine programarea in basic a avut efect invers – am prins fobie de programare de la vârste fragede (pierdeam nopți întregi încercând să găsesc de ce programul cu steluța care ar fi trebuit sa se aprindă si sa se stingă nu funcționa:) )

  30. N-as putea zice ca am reparat dar cand eram mai mic imi placea sa curat toate masinutele de jucarie de vopsea sau solutia care era data pe ele si le pictam apoi cu markere sau cu ce aveam la indemana. Adoram sa le demontez si apoi sa le montez la loc sau sa le „tunez” lipind bucati de foi colorate drept bari sau punand luminite si alte obiecte pe masinuta respectiva. Si uite asa dintr-o simpla masinuta faceam ditamai „tancul”.

  31. Hm, pai sa vedem…

    Cand eram la bunici la tara, cu sarma imi prelungeam antena de la radio, pentru a prinde mai bine posturile… Hartia bagata langa baterii la Tetris… Ca cineva de mai sus, faceam si eu acelasi lucru cu boxele de pe alte aparate… La mintea de atunci, le legam in serie, singurul lucru de care aveam nevoie era o mufa jack, apoi le legam intre ele cu lita…

    Apoi, cand am mai crescut, incepusem sa ma joc cu beculete de la instalatia de craciun + intrerupatoare mici + alte beculete + baterie de 3V + un panou de lemn pe care pusesem toate cele… Era printre cele mai bune proiecte realizate la fizica :))

  32. Amintirea mea e tot în zona de IT: cred că era prin 2001 sau 2002, calculatorul meu Pentium R (adică un Pentium II cu procesor de 800MHz și placă video de 4MB – era un monstru pe lângă 486-le pe care îl avusem cu 4 – 5 ani în urmă) începea să tragă a moarte. De la fire ale sursei care nu mai făceau contact cum trebuie și nu-mi mai alimentau HDD-ul, la firele HDD – placă de bază până la procesor care se încălzea ca naiba.

    Pentru cel din urmă am găsit însa o soluție. Cum curățatul radiatorului cu aspiratorul nu avea foarte mare efect – săracul avea un ventilator mic, de vreo 2,5 cm, pe post de cooler la procesor:

    Carcasa era una imensă, avea vreo 10kg unitatea centrală. Avea locaș pentru două floppydisk-uri – solide, din tablă groasă – iar eu „îl tunasem” deja cu cd-writer, astfel că în locul floppy-urilor am improvizat un suport (cu sârmă de cupru) pentru un ventilator mult mai mare (care era de fapt cooler de la ceva procesor AMD) care să sufle spre procesorul meu. A răcit instalația cu vreo 2 – 3 grade.

  33. Copiii din ziua de azi (adica eu)
    Deci… Vara trcuta am lovit cu bicicleta usor usa din dreapta de la masina tatalui. Atat de usor incat am reusit sa desprind vreo 5 centimetrii bandoul de pe usa (o bucata de plastic cu rol de protectie… spre ca asa ii zice 😀 ) . Bineinteles nu voiam sa afle cineva asa ca am cumparat POXIPOL si l-am lipit. In 10 minute a fost ca nou. Asta a fost prima reparatie facuta integral de mine 🙂
    P.S: tata nu a observat nici acum 😉

  34. Cand eram mic i-am reparat radioul lui bunicamiu ca era unicat, rusesc, dar nu mai avea cablu si am mufat doua alte cabluri luate din garaj unde trona DACIA si i l-am facut! Rasplata? Guma turbo!

  35. ce-am reparat,ce-am reparat aa da,am reparat antena de pe casa fratelui care era pozitionata aiurea(cish).
    Vazusem acasa la parinti cand au venit mesterii,ce aparate au folosit pentru instalare etc.
    I-am aratat cu „jejetul” in magazin de ce anume are nevoie,am cumparat ..m-am suit pe acoperis si ca in parodia romaneasca la senzor de parcareunul din casa( dai dai ,mai la dreapta,HOOO) eu de pe acoperis( ce? cum?nu te aud?se vede?)
    asta pe langa tentativa de a repara un robinet de la chiuvata – apa rece ,care atunci cand am pus cheia.. sa fac treaba de copil, s-a rupt robinetul si tasnea apa din perete ca la Fantanile de la unirii proaspat puse in functiune.

  36. Din cauza capacului de la motor care atingea/vibra pe filetul de la aerisitor acesta a cedat pe niste serpentine in adancul muntilor spre Sambata de Sus, s-a rupt filetul cu tot cu capacel si uite asa m-am trezit cu eroare de lipsa lichid racire motor, iar in compartimentul motorului tasnea antigel mai rau decat la o tasnitoare. Oprit, analizat situatia si defectul, nu puteam sa continui ca ramaneam fara antigel complet si prin jur nu era nimeni care putea sa ma ajute, asa ca m-am pus pe mesterit.
    Cu ce am rezolvat ma intrebati ?
    Aveam un pliant care l-am gasit pe parbriz si care il aveam in masina, am rupt o bucatica si l-am indesat bine in acea gaura facuta.
    Mers fara probleme pana la Sambata si inapoi la Bucuresti + 7 zile cat a durat sa ajunga piesa din Franta :))

  37. Eu mi-am lipit carenele de la motocicleta mea veche de 20 de ani cu poxilina. Au tinut doua luni, apoi au fost necesare retusuri cu banda adeziva. Asa am si vandut-o!

  38. Mie mi-a plăcut de mic sa repar una alta, problema era ca nu eram niciodată atent sa scot cablurile din priza, pe la 6 ani am vrut sa repar cablul de la TV dar el fiind în priza imaginați-vă ce am pățit când l-am tăiat cu foarfeca :D, alta data cu andrelele în prelungitorul bagat în priza am făcut pe macaragiul, urmările, cap spart într-o biblioteca, cu un cablu otelit 2 chestii ceramice și-o galena(difuzor de telefon cu disc) am încropit un radio, orice obiect electronic care îmi era cumpărat trebuia întâi să-l demontez sa vad ce are în el, cu obiceiul asta am rămas și acum, însă diferența este ca acum le remontat la loc și nu-mi mai rămân piese, mai sunt multe de povestit, dar ii las și pe alții 😉

  39. WoW…”Amintirile din copilarie”sunt grozave.Eu am fost mai linistita de felul meu, nu prea am facut boacane……sau mi se pare,pentru ca fiicamea e o nazdravana…..Imi aduc aminte, ca am spart capacul de la o bomboniera(si mama avea o gramada).Nu mai retin exact cate tuburi de superglue am folosit pentru a lipi capacul.cert este ca nu mi-am luat-o pe „coaja”.

  40. Cu o bucata de sarma groasa, dar nu foarte (cum e prin casa, la instalatia electrica) am rezolvat in anul II de facultate o problema foarte grava…

    Bagam si noi in priza, ca tot studentul roman, resourile, sa gatim, dar mai ales sa ne incalzim. Cum gerul era crunt, si viscolul patrundea pe sub tamplaria dusa de lemn, sigurantele sareau intr-o veselie. Daca punea cuie in ele, nu mergea, ca ardeam panoul principal de jos, si tremura tot caminul. Dupa cercetari am constatat ca suntem prea multe camere – 6 – cu prizele pe o amarata de siguranta, iar becurile de la aceleasi 6 camere sunt pe alte 3 sigurante.

    (mentionez ca am terminat sectia umanista, si facultatea era tot pe-acolo)

    Sa ajung la sarma… cu respectiva sarma am facut o frumusete de punte de la siguranta de priza la cea de becuri in panoul electric de pe culoar, sub tensiune. Curcubeul e mic copil pe langa arcul electric care se forma, si mai ales muschii necesari sa tii de patent sa pui sarma unde trebuie…

    Iarna aceea nu am mai suferit de frig. Nici n-am mai ars siguranta in panoul mare, sa ne intrebe administratorul ce bagam in priza…

    Epilog: in toamna, la cazare, anul III, cei de la electrica vin sa verifice… Fericire pe noi ca avem aceeasi camera, zugravita, „asigurata”, cand auzim un urlet de pe culoar…. „Baaaa, vino ba aici, sa vezi ce-au facut dementii astia!!!” Am iesit cat sa vad frumusete de sarma smulsa… si mai ca nu plangeam. Noroc ca nea Dorel, sau cum l-o fi chemat, s-a prins si de ce facusem eu punte intre alea doua linii de sigurante, si ne-a dres el problema.

  41. Aveam un casetofon cu o singura caseta,si il mesteream in fiecare zi.Incercam sa il fac sa merga mai tare :))) ca la discoteca.Pana la urma am legat boxele de la casetofon la boxa de la un tv.Normal ca nu a mers mai tare.Instalatii de brad de Craciun reparate dar uitam sa le si scot din priza cand taiam cablu cu patentu.Artificii si sigurante sarite.Cam astea sunt aventurile mele.

  42. Am primit cadou niste Unitre de 90w. Amplif ioc. Aveam niste boxe de calc de pe vremea lui pazvante, am taiat un cablu de la niste casti stricate, am legat cablurile de la boxe la mufa jack, bagat in boxele de calc. Surprindere maxima, mergeau unitrele, bagate in boxele de calc, bagate in calculator.

  43. Primul telefon nokia 3310, lasat mostenire de la tata, hartie intre baterie si capac + banda izolatoare peste capac deoarece isi cam lua zborul.

  44. Am reparat laptopul lipind jack-ul de incarcare din nou pe placa (a cazut de pe birou cand era la incarcat si l-am prins de cablu.. s-a rupt imediat mufa) 😀
    Am folosit pistolul de lipit vechi de 20 de ani al lui tata 😀

  45. Aveam cablu de net putin ros si imi pica netu , pana cand m-am enervat si am taiat cablu cu clestele, dupa am legat firele alea mici culoare cu culoare si le-am izolat cu scoci.

    • asta pentru ca RDS sau de la cine ai tu net nu cupleaza firul in casa cu papuci intr-o priza ca sa fie siguri probabil cand apar probleme ca nu e de la ea – dezavantaj ar fi ca de la priza poti sa pleci cu un cablu in calculator si de cate ori pateste ceva cablul il poti remufa la magazin sau iei alt cablu de pe net – oricum in ziua de azi cu atatea rutere ieftine se invechesc si aceste solutii – plus ca la blocurile noi se pun prize de net direct in perete

  46. Eu cand eram copil, imi „fabricam” jucarii… Adica stricam vreo 3-4, ca sa fac ceva. Aveam o masinuta cu telecomanda, un Robot, o alta masina (o macheta de Shelby Cobra), etc. Si macheta asta imi placea cel mai mult, asa ca i-am facut „tuning” 😀 Am luat telecomanda de la cealalta masina, niste becuri de la robot, si le-am bagat in macheta incat sa se aprinda farurile cand apas pe telecomanda. Ce mandru eram 😀

    Am mai fabricat si boxe o gramada, dar cea mai reusita imi amintesc ca avea vreo 3 difuzoare pe ea (unul dintre ele provenea tot de la robotul mentionat mai sus) si ii pusesem si LED care sa se aprinda pe ritmul muzicii :)) .

  47. Eu mereu am fost un mic reparator atunci cand se strica ceva ce foloseam. Cel mai des mi-am imi reparam si inca-mi repar castile, mereu se intampla sa scap casca de birou sau chiar pe jos, si din cand in cand se desprinde difuzorul.

    Cand eram mic aplicam scoci cat cuprinde si incercam sa pun si ceva fire pe acolo doar ca sa tina contra atunci cand insurubam, numai ca acum folosesc direct pistolul de lipit atunci cand necesita interventie.

  48. Taica-miu este Mesteru’ sef in casa. I-am luat in urma cu vreo 2 ani un telefon nokia c2-01 frumos foc, cu spate de aluminiu Dupa cateva zile, vrand sa ii scoata capacul a tras un pic mai tare de el si nu mai statea fix. Solutia a fost sa ii dea o rola de scotch. La propriu o rola 🙂 Problema e ca l-a invelit de tot in scotch, inclusiv peste tastatura 🙂

    S-a chinuit asa cu el jumatate de an pana s-a hotarat sa il duca in service

  49. Aveam un joc pe televizor si cand ma jucam la dublu apasam in dusmanie pe butoane, apasam cu asa forta incat uneori aveam impresia ca am numai doua variante: ori se rupe maneta ori se rupe degetul. Din fericire niciuna dintre varinate nu s-a intamplat, insa unele butoane nu mai functionau corespunzator, asa ca desfaceam maneta si schimbam intre ele cauciucurile care facea legatura dintre buton si placa cu circuite. Astfel cauciucul bun de la un buton mai rar folosit ajungea sa deserveasca un buton intens folosit. Uneori se mai intrerupeau cablul manetei, si ca sa il repar il rasuceam in toate pozitiile pana devenea maneta iar functionala si il legam bine in acea pozitie cu ce gaseam la indemna( ata, sireturi,carpe,scoci mai rar ).

  50. Cand eram prin clasele mici, am rupt o fata de masa, diriginta m-a trimis cu fata de masa acasa sa o coase maica-mea. Dar ca sa nu afle, am cusut-o eu…. ca pe sac. :)) l-am facut sul acolo unde era rupt si-am cusut sulul. Nu ma ducea capul ca diriginta se prindea ca nu maica-mea a cusut fata de masa… in final a aflat la urmatoarea sedinta cu parintii. 😀

  51. Anul trecut am avut un S3 mini si mi s-a umflat bateria, o saptamana si cateva zile a mers cu o baterie de Nokia veche iar asta fiind mult mai mica decat bateria de S3 am fixato cu 2 paie de chibrite de carcasa telefonului sa nu pice si cred ca mai ducea :))

  52. Toata povestea este din 2003, cand am plecat chiar de ziua mea la Intalnirea motociclistilor de la Brasov. Pe drum, la intrare in Fagaras, motorul a inceput sa scoata sunete ciudate. Am tras in primul refugiu, iar cand l-am demontat…surpriza. A sarit siguranta de la un bolt, a rupt segmentii si a spart fusta unuia dintre pistoane. Aveam de ales intre a face o carpeala si a continua drumul sau a da telefon dupa o masina care sa ne ia pe sus cu tot cu motocicleta. Am ales prima varianta si nu imi pare rau. Dupa chinuri multe, am scos bucatile de piston din carter, am luat un segment de pe pistonul sanatos si l-am pus pe cel faultat, am improvizat o siguranta de bolt din sarma luat din primul gard care mi-a iesit in cale, am facut garnituri sub cilindrii din ambalaje de carton gasite pe margine drumului si ne-am continuat drumul pana la Brasov. Acolo am participat si la parada, chiar daca motorul tragea „sa moara”. Drumul spre casa a fost istovitor, atat pentru noi cat si pentru motocicleta exagerat de insetata – consum de peste 10l/100km, asa ca la vreo 7 km de casa am ramas fara benzina si am inpins motocicleta pana in prima benzinarie, unde ne-am hidratat fiecare cu combustibilul preferat. Ea benzina si noi Coca Cola. Dupa o pauza scurta, am parcurs ultimii kilometri cu zametul pe buze. Desi am ajuns acasa rupti de oboseala, pot spune ca a fost una din cele mai frumoase aventuri din viata mea.
    Povestea in imagini o puteti vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=-7HTSIlI9js

  53. Prin anul 2000, am inceput sa stau pe internet de acasa, si ma conectam seara dupa 10, la celebrul Xnet. Pana au venit primele facturi… Mama a smuls toate cablurile de telefon pe care le-a gasit. Dar, cum imaginatia noastra e nelimitata, am tras cablul de la telefon folosind lita de la o bobina unui transformator, ascunsa bine prin lambriu si trasa pe sus.

    Facturile au continuat sa vina, dar mama nu a mai gasit cablurile 🙂

  54. Ca orice copil am facut multe prostii si am reparat multe lucruri. M-am curentat, m-am taiat, m-am intepat etc.
    Dar cea mai tare „reparatie” a avut loc cand am gasit vechiul casetofon al familiei: PANASCANIC. Da.. PANASCANIC. Am aflat dupa ceva timp ca tatal meu a vrut sa cumpere un Panasonic, dar neah…. asta e. Sa revin la poveste.
    Cablul de alimentarea lipsea din dotare asa ca am taiat cablul de alimentare de la un televizor mai vechi si am reusit sa il lipesc la alimentarea casetofonului. Antena radio era smulsa din suport, dar cu un simplu cablu am reusit sa improvizez o antena care capta foarte bine semnalul (dupa ceva timp am aflat de cupru).
    Am vazut la un prieten care era pasionat de acest domeniu (avea un post de radio pirat) cum isi face el boxele. Ma refer la difuzoare, incinte din PAL, leduri etc… si bineinteles ca am facut si eu. Boxe din carton pline de becuri din instalatia de craciun. In camera mea era tot timpul Craciun :)) Dupa ceva timp am reusit sa fac o antena mai „performanta” care era montata pe acoperis,am facut rost de un casetofon auto alimentat de o sursa AC-DC 220 v-12 v si sa fac boxele din materiale mai bune decat cartonul 🙂
    Si totul a plecat de la curiozitatea mea: De ce nu „merge” casetofonul?

  55. Cand eram mai mica,de cate ori ceream bani de la ai mei, imi puneau acelasi refren:”nu avem mai multi pentruca am platit curentul”
    N-am cuvinte sa spun cata ura acumulasem impotriva contorului care inregistra si inregistra si inregistra….
    Asa ca am trecut la fapte:am luat intr-o zi coada unei maturi si am dat in el,pana s-a oprit.Oricum era o vechitura.
    Parintii nu stiau ca acel contor nu mai functioneaza,insa pe vremea aceea venea regulat un nene,ca sa citeasca consumul.Eram fericita, nevoie mare ca de data asta ,nenea nu mai avea ce citi,pentruca acel contor era „mort”
    Asa ca nenea, l-a chemat pe tata sa-l intrebe in primul rand de ce contorul avea pe el o induitura ???? Basca faptul ca nu mai inregistra nimic.!!!!
    Tata ,saracul, nu avea habar cata bataie a primit acel contor, dar pentruca in localitate tata era considerat „om cu scoala” si prin urmare un om de cuvant,,nenea cu cititul a spus ca o sa inlocuiasca contorul defect {pe care il pune la casat} si l-a pus pe tata sa plateasca in luna aceea un consum pausal.

  56. Provocarea asta trezeste amintiri frumoase :). Au fost multe „reparate” insa pun doar doua, una mai Tehnica si una mai putin tehnica.
    Cand eram in liceu aveau telefon mobil doar copiii de bani gata. Norocul a facut insa sa am o sora mai mare care mi-a facut cadou primul ei telefon: un Sagem urias, care nu era in stare chiar buna: bateria nu facea contact bine si cu un elastic (din ala alb de la mercerie) o tineam presata. O alta problema era faptul ca nu ii mergea agenda si nu puteam memora niciun numar. Asta nu era chiar rau, ajuta memoria si in plus nu aveam multe numere de memorat. Cand au inceput sa aiba toti mobil aveam un carnetel micut pe care il tineam prins cu elasticul de la baterie. Pentru ca era mare, prost si urat nu aveam grija de el si l-a un moment dat i-a cazut tasta zero. imagineaza-ti cum poti suna de pe un telefon fara agenda si fara tasta zero :D. solutia a fost sa decupez o tasta de la un telefon de jucarie si sa o infig in minunatul sagem; culmea a functionat.

    Bibelouri presupun ca a avut toata Lumea in casa si presupun ca toti aveati acel talent de supererou sa spargeti unul pe saptamana minim :D. Daca nu se spargeau in mii de bucati le „reparam”: fie lipeam cu banda adeziva transarenta, fie cu plastilina. Asta pana sambata cand era ziua de curatenie si le lua mama la mana si ramanea cu ele in mana. Metoda plastilina am folosit-o si la toarta unei cani. Atat de bine o lipisem din punct de vedere estetic incat nimeni nu si-a dat sema pana cand nu a ramas tata cu toarta in mana si cana pe jos 🙂

  57. sper ca se primesc si imbunatatiri, nu numai reparatii!
    cand eram in liceu aveam o Cobra, si toata ziua ma jucam fabuloasele jocuri Commando and Saboteur2. Si pentru ca era al naibii de greu sa conduci maimutoii aia pe ecran cu tastele alea cam greoaie, am lipit niste sarme pe cele mai uzuale taste de sus-jos, stanga-dreapta (WASD)
    si p-alea le-am lipit pe o placuta de cupru rotunda impartita in patru, apoi pe placuta am pus o pompa de benzina veche cu un maner in varful caruia am lipit un buton (care se ducea la tasta P parca)…. si iata un joystick. presupun ca cei mai tehnici dintre voi o sa isi inchipuie cum functiona dracovenia.

    uite si o reparatie, pe care n-am facut-o eu, dar merita povestita:
    pe vremuri, aveam o smecherie la birou care presupunea faptul ca firma ne platea x centi pe km parcurs in interes de serviciu. Asa ca, aparand nevoia unor deplasari simultane prin tara la care erau suficiente locuri, m-am oferit sa ma duc la Cluj. Nu aveam nici masina, nici permis, dar aveam o prietena care avea masina, si un prieten cu permis. Asa ca am zis sa facem treaba, si am plecat la drum. La vreo 20 km de Ploiesti masina a inceput sa se comporte ciudat, motorul se supraincalzea, pentru ca apa de la racire fierbea si era aruncata afara. aAsa ca ne-am oprit si am schimbat apa de la racire. si tot asa, pana pe la Timis (in etape de 10 km) ne-am tot oprit, pana cand prietenul meu care se pricepea la chestii, s-a gandit sa faca un vas de expansiune (masina nu avea asa ceva) dintr-o sticla de plastic, legata cu sarma, si inghesuita cumva sub capota.
    Lucrul asta ne-a ajutat sa ajungem in etape de vreo 25 km pana la Sighisoara, unde am gasit o cunostinta si am ramas peste noapte.
    De-atunci, expresia „hai sa luam colbu’n copite” mi-a devenit antipatica

  58. Eh, am reparat cu sarma Dacia de nenumarate ori. O data, intre Turda si Cluj, mergeam linistit, ma bucuram de peisaj, pana cand am incercat sa schimb viteza. Am pus mana pe schimbator si a inceput ala sa se plimbe liber, nu mai selecta nici o viteza. Am tras pe dreapta, m-am bagat sub masina si am vazut ca bucsa ce „lega” schimbatorul de parghia ce schimba vitezele a iesit. Am legat-o cu sarma, in ideea sa ajung pana la primul service. Cred ca e inutil sa spun ca legatura mea cu sarma a ramas acolo pentru totdeauna.

  59. Cea mai adevărată reparație a mea, a fost când eram undeva prin clasa a 11. Seara trecând prin hol, văd scântei ieșind din tabloul de siguranțe (pe atunci aveam încă aveam siguranțe fuzibile din acelea rotunde, înfiletabile). Contorul de energie, era undeva jos în scară și nu aveam acces la siguranța generală.

    Afara era un început de toamnă rece, momentul zilei era seara târziu. Sun la deranjamente, îmi iau „flit” lejer, problema era după contor, deci nu competența lor. Cică m-ar fi rezolvat dimineața următoare. N-aveam la cine să apelez, tata nu se bagă deloc la „electrice”, nu vroiam să petrecem o noapte în beznă și frig. Dacă nu as fi rezolvat problema planul era să deconectez siguranțele și am fi rămas fără centrala de încălzire.

    Mă apuc voios să-mi bag degetele pe acolo, știind în principal ce fac și care sunt riscurile. 1 conductor care intra într-o siguranță se slăbise și începuse să se topească mantaua izolatoare. Mă chinui și printr-o improvizație reușesc să deschid doar tabloul general al blocului, deconectez de acolo siguranța pentru scara mea (că doar nu era să lucrez sub tensiune); o las pe mama de pază la tabloul general să nu se găsească vreun Dorel să repună sub tensiune totul; tata îmi e de ajutor cu ținutul lanternei (n-aveam pe atunci lanternă frontală) și reizolez conductorul în cauză, îl mai și prelungesc că-l rupsesem, reverific toate șuruburile de fixare a cablurilor în siguranță. Pun sub tensiune iarăși tot blocul.

    În noapte aia n-am dormit, eram plin de adrenalină…

    A doua zi, vin meseriașii care confirmă reparația de calitate din seara precedentă, dar schimbă tot, pentru siguranță.

  60. Prin 96 cand eram un studinte tanar si nelinistit, lucram la un post de radio. Ma aveam pe bune cu patronul, asa ca intr-o zi cand veneam cu o carte de ms-dos sub brat, am trecut pe la el la birou. Vazandu-ma cu manualul de ms-dos m-a intrebat daca stiu sa formatez o discheta. Mi-am spus ca nu e mare lucru si am spus ca da. El a plecat si m-a lasat la computerul sau, un 386 sau 486 ceva. Am cautat in carte si am gasit comanda „format” exemplificata ca „format c:”. Am bagat discheta si am dat „format c: -u”. Operatiunea a decurs rapid si intr-un minut aveam sters tot hard disk-ul troacei. M-au apucata bataielile, dureri de burta si cacare intensa. Am cautat in manual comanda unformat, pentru ca, prevazator, am pus acea optiune „-u” care lasa posibilitatea unui „unformat”. Nu aveam de unde sa iau acel mic programel si am cautat in tot orasul pe cineva care sa aiba un calculator. Pe acea vreme erau probabil 10-20 de computere in tot Galatiul. Am gasit un amic care avea un prieten a carui tata avea un calculator. Am mers la el, am copiat pe o discheta din aia mare de 5.2 ” executabilul „unformat” si m-am dus in mare viteza catre biroul cu pricina. Am reusit sa recuperez toate datele. Dupa ce am dat un reboot, intra si seful pe usa. M-a intrebat daca am rezolvat discheta. Normal, de aia nu avusesem timp sa ma ocup asa ca a ras de mine spunandu-mi ca habar nu am… Nici azi nu stie cata varza am facut la el in calculator.

  61. Pe vremea cand mi-am luat permisul ma miscam cu Dacia alor mei, pe care am invatat obligat de circumstante sa o si repar. De la d-alea simple cu un delco, pana la chestii mai complicate, de genul desfacut(si foarte important, refacut) carburatoare si alte nebunii. Povestea de care vreau sa va zic insa s-a intamplat intr-o vara cand am avut curajul sa plec in excursie prin tara cu respectiva Dacie, si undeva la vreo ~300 de kilometri de casa s-a rupt cablul de acceleratie. In camp, duminica, service-uri putine si nici un magazin de piese deschis. S-a rezolvat cu trusa standard de Dacie(pentru cine nu stie, trusa contine un patent, un ciocan si niste sarma): s-a legat o bucata de sarma direct pe carburator, pe clapeta de acceleratie, si respectiva sarma s-a tras pe sub capota intredeschisa pana langa oglinda din stanga, de care s-a legat. Ar fi fost putin problematic in oras, insa pe unde aveam eu de mers si la cate masini erau atunci pe strada m-am descurcat binisor, si acceleram tragand de sarma pe geam-ca oricum era deschis. Sistemul a functionat atat de bine ca dupa ce am inlocuit cablul de acceleratie l-am perfectionat, si la drum lung prindeam o mica sfoara din acelasi loc, si o fixam de oglinda pentru un fel de cruise control primitiv.

  62. La 13 ani am primit de la mama primul meu calculator. Era un Pentium I 166 MHz cu 32 memorie RAM și o placă video Voodoo 2 de 8 MB memorie și atenție 20 GB spațiu de hardisk. Rulam frumos Windows 98SE și nu aveam probleme.

    Jucam NFS 2 în split screen cu vecinu de crăpam. Fifa 98 World Cup sau Mortal Kombat 1 și 2 erau constant frecate. Problema a fost că prea o luasem cu calculatorul așa că maică-mea mi-a luat prelungitorul și nu mai aveam alimentare. Și uite așa eram pus într-o dilemă, cum fac eu rost de curent electric ca să-mi continui aventura în ale calculatoarelor.

    Prelungitor acasă mai aveam, dar era mult prea scurt ca să-mi ajungă pentru cât aveam eu nevoie. Eu nu prea am stat să o gândesc că pot să-l tai, să leg firele și să-l lungesc, nu. Calculatorul era pus în așa fel încât în hol, exact pe peretele din spatele monitorului în spate era o priză aproape de ușă. Trebuia să fac ceva astfel încât să nu se observe că mă folosesc de priza din hol. Așa că am luat cuțitul și am început să fac o gaură între peretele pragului și ușă, în așa fel încât să treacă capul prelungitorului, era un cap din ăla subțire, nu mare cum sunt acum. Și am reușit cu un prelungitor de 1 m, să-mi conectez computerul la priză.

    Când pleca mama, mă vedea cu cărțile în brațe, aruncat în teme. După ce pleca, băgam prelungitorul, dădeam drumul la calculator și mă jucam. Ce nu a știut mama, este că între timp auzisem de Visual Basic. Și cine se apuca să facă un joc de împușcat rațele pe Visual Basic? 😀

    Dragă Bogdane, observăm că în afara numelui pe care îl avem în comun, iată că și copilăria devine un punct în comun. Oricum, momente frumoase, amintiri frumoase.

  63. Candva in trecut, student anul 2, in ceva oras de provincie cu turn al Chindiei, m-am lovit de o problema.
    Dupa aproximativ 10 minute (+ – 2 ore) in care am calcat o bluza, am realizat ca era ceva mai sifonata decat atunci cand am inceput. Privind atent si atehnic la fierul de calcat, dupa verificarile de rigoare (lumina era, bagat in priza era etc.) realizez ca talpa fierului era inca rece. Abstract mi-am zis. Verificand vizual cablul fierului de calcat am observat un fir desprins.

    Pun mana pe un cutit (dupa ce am scos fierul din priza 🙂 ) desfac cablul si ajung la fire. Studiez putin problema si imi spun ca nu am ce sa gresesc.
    2 fire, 2 culori. Simplu. stiu ca trebuie sa izolez si caut prin casa pana gasesc ceva. Scotch-ul imi zambea transparent. Aveam totul pregatit.
    Pana am indentificat problema era deja o seara de duminica frumoasa. Cum imi trebuia bluza pentru luni dimineata la cursuri, am zis ca o rezolv in acea seara.

    Ma apuc de reconectat firele, le izolez in strat gros cu scotch, mai izolez o data tot cablul si mandru de realizarea mea il bag in prelungitor.
    In mod ciudat se aude un mic poc si miroase a cablu incins. Ma gandesc, cat ghinion pot sa am daca tocmai acum s-a ars si prelungitorul.

    Asa ca fac ce ar face orice mester in situatia mea: il bag in priza. Rezultatul a fost total neasteptat: Bezna totala.

    Realizand greseala, nu ma las invins si ma duc sa repar siguranta. Stiam ca imi trebuie o sarma. Iau sarma de pe balcon, ma duc langa usa unde stiam ca sunt sigurantele. In mod bizar, nu era acolo. Dupa multe minute de cautare in bezna realizez ca unele blocuri au sigurantele pe scara blocului.

    Triumfator ies pe scara unde realitate ma loveste in plin, in forma unui mare lacat sub care scria ca voi gasi cheia la administrator. Cum imi placeau quest-urile am zis sa il incep. Dupa ceva minute de batut la usa administratorului imi spune o vecina ca e plecat din localitate si vine a 2-a zi…..

    Din „pacate” am fost nevoit sa nu ma duc la cursuri luni.

  64. cum am reparat un bibelou.
    aveam un caine care statea pe televizor
    si na..n-aveam voie sa ma joc cu bibeloruile
    cum am ramas singur am scos cainele la plimbare prin sufragerie
    eram responsabil
    problema a fost ca la o razvratire a cainelui..ca asa is cainii..i s-a rupt coada
    am murit si-am inviat dar cu o zi inainte vazusem cum a lipit taica-miu nu stiu ce cu aracet
    asa ca am facut la fel
    si operat catelul
    pus la loc pe tembelizor
    vine taica-miu acasa
    si cum ne uitam la televizor
    deodata privirea lui a devenit fixa
    si ma intreaba daca m-am jucat cu lighioana
    bineinteles ca am negat
    eram in stare sa ma jur si pe viata lui
    problema este ca acel caine avea coada in jos
    iar eu am lipit-o in sus
    ori bibeloul era de asa natura ca acelui caine, ii statea bine cu coada in jos nu in sus cum am lipit-o

  65. In vara lui 97′ varul meu primeste o bicicleta noua (identica cu a mea sa nu ne suparam), ne apucam sa dam cateva ture de curte si observ ca franele lui nu erau stranse ferm cum era la mine. Cu mari impresii de mester gasesc doua chei fixe de 13 si ma apuc sa „strang” franele, bineinteles ca le-am slabit mai rau. Alex entuziasmat se urca pe bicla,incepe sa pedaleze in viteza si se opreste fix in portile de la strada. El a avut doar cateva julituri, dar se jelea mai rau de bicileta pentru ca a spart farul, iar roata fata a avut si ea de suferit. Tin minte ca aveam o rola de banda izolatoare galbena, am adunat bucatile de plastic de la far si le-am lipit, acum farul palpaia galben pentru ca roata era „8”

  66. Studenta fiind, intr-un camin de medicina, intr-un mediu mai restrans unde internetul porneste de pe hol si trebuie dus in fiecare camera cate un cablu, am reusit dupa cateva zile de cautari sa fac rost de cateva resturi de cablu de la niste prieteni pe care le-am pus cap la cap, nu foarte usor, cu multa rabdare si banda izoliera, ajungand sa imi trag un cablu pe care l-am si mufat cu ajutorul unui cleste imprumutat de la un coleg, astfel toti au impresionati de munca mea pentru un amarat de cablu de internet.

  67. Cand eram mic, imi demontam diverse jucarii, le luam ledurile si le puneam la o masinuta teleghidata care imi placea foarte mult apoi le legam la o baterie de 9 volti. Asa mult imi placea sa ma joc noaptea cu ea prin casa, parca era un pom de craciun plimbator.
    Alta poveste, pe la 13 ani imi aveam un calculator cumparat de parinti care costase destul de mult la vremea aceea. Calculatorul luase ceva virusi si vreo 3 zile nu s-a mai putut face nimic pe el. Tata tot insista la un prieten de-al sau sa vina sa ne instaleze si noua windowsul, dar acea persoana era foarte ocupata si nu avea timp sa ajunga la noi. Asa ca intr-o zi cand tata era la lucru am fost la un prieten de am imprumutat un cd cu xp, am ajuns acasa si dupa a fost floare la ureche, cu putina engleza pe care o stiam, am reusit cu bine sa instalez windowsul, lucru cu care tata nu era de acord, zicea ca il stric mai rau.

  68. Ce am reparat eu în copilărie cu sârma, au fost nenumăratele puști și pistoale cu bile pe care le aveam. La ceva timp după ce mi le luam și mă distram cu ele, aveam curiozitatea cum funcționează și luam șurubelnița și începeam să le desfac. Din păcate, de multe ori nu mai reușeam să le pun la loc așa că apelam la niște sârmă sau super glue și le rezolvam. Chiar dacă ulterior nu prea mai funcționau, măcar arătau funcționale! :))

  69. Romanul este inventiv intr-adevar, mai ales cand nu are bani sa schimbe lucrul stricat
    Acum cativa ani buni aveam un telefon Nokia 3310, si eram foarte mandru de el, pentru ca era in mare voga pe atunci. Cu trecerea anilor, bateria nu mai facea cum trebuie contact si nu se mai aprindea telefonu. Neavand bani sa-mi cumpar altul, am indesat niste hartie astfel incat bateria sa stea fixa. A mai functionat cateva luni dupa care a cedat si a trebuit sa-mi cumpar altul.
    Cred ca in povestea mea se regasesc si alti romani fosti posesori de telefoane basic 🙂

  70. O poveste mai lungă, de acum vreo 10 ani: http://forum.computergames.ro/2-hardware/78208-dual-piii-hardcore.html. A fost o surpriză să văd că thread-ul e încă acolo 🙂

  71. Am „reparat” racul de la bicicleta Ucraina.
    Racul acesta avea un butuc din doua parti cu randuri pe el la partea interioara , randuri pe care se prindeau niste cleme cand dadeai inapoi sa pui frana. Cum erau uzate, am incercat sa le construiesc prin sudura, din loc in loc.
    Bineinteles ca nu a mai mers sa pedalezi nici inainte nici inapoi .
    Mi-am facut singur suruburi pentru frana de la bicicleta din fier de 6mm peste care treceam cu filiera.
    Alte vremuri nu ca acuma ca gasesti de toate la magazin.

  72. Valeuu, ce de mesteri pe aici 😀

    Acu’ ceva vreme am stat in chirie la o cunostinta pana isi vindea apartamentul. Cum clientii erau rari, cele 3-4 saptamani s-au transformat in luni. Cum stateam eu asa cu frigideru’ plin de mancare (un Bosch din ala cat usa de la tribunal) intr-o zi observ ca unu’ din LED-uri era cam galbior… Deschid usa, cam caldut inauntru. Ca tot omu’ rotesc o tara (pana la cap) spre dreapta butonul de temperatura.
    Normal, undeva la 2 dimineata, incepe alarma.
    Cu ochii carpiti de somn ma duc sa vad ce are. LED-ul cel galbior era de un rosu nemaipomenit.
    Deschid usa, studiez problema putin si… ce sa fie: jucaria avea un sistem de oprire a fluxlui de aer rece cand usa era deschisa. Si, pentru ca nu stiu, in loc de clasicul intrerupator cu revenire pe care il vazusem peste tot, asta avea o chestie in forma de semiluna, ce era impins in jos de catre usa… Normal ca in timp usa se cam mancase si s-a format un canal in ea si nu-l mai putea impinge. Ca sa fie treaba completa, era pozitionat langa balama, la vreo 2.20m deasupra podelei.
    Ma uit in stanga, ma uit in dreapta… vad un abtibild mai serios (cred ca propietara il primise pe strada cu o seara inainte), il iau si il aplic peste subiect. Imediat incepe sa se simta o briza racoroasa dinspre magaoaie.
    Meanwhile, au trecut 4 ani si coafura rezista… figiderul e inca functional cu patch-ul la locul lui :))
    Si da, intr-un tarziu a fost vandut si apartamentul 😀

  73. Ma jucam cu baietii fotbal in fata blocului.
    In fata blocului este si acum o parcare destul de maricica, unde isi parcheaza vecinii masinile; iar eu cum ma jucam cu mingea am lovit „precum jucatorii de la nationala Romaniei”, si am nimerit una din oglinzile unei masine de a unui vecin (un Opel decapotabil).
    Panicat de consecinte, am cumparat un tub de superglue, si am incercat sa lipesc oglinda.

    Toate bune si frumoase, pana ce am observat ca am pus oglinda mult prea „deschisa”, si nu mai putea fi reglata in nici un fel. Atunci am fugit in casa si nu stiu ce s’a mai intamplat cu acea masina. 😀

  74. Eram in clasa intai si aveam 7 ani!
    Tocmai cinam ,asa ca la tara carnati cu mustar (bleah) In timpul cinei venise la noi
    un vecin sa o roage pe mama (care taia de obicei gainile din vecini) sa ii taie tegumentul de pe genunchi care era plin cu niste vezicule mici ,rosii pustuloase si un prurit (mancarime) insuportabil.,spunand ca desi a fost la multi medici ,senzatia de prurit este mai insuportabila decat la inceput si ca daca nu o face mama,nu isi mai doreste sa traiasca in felul acela.
    Pe mine,care mancam,ma ustura toata cavitatea bucala din cauza faptului ca mustarul ceausist era foarte picant!!!!!
    Fara sa scot o vorba,am luat in palmea mea de copil, mustar din sticla si am uns toata acea suprafata eritematoasa pruriginoasa a vecinului ,spre disperarea alor mei ,carora le era frica de contagiunea bolii.
    Vecinului i-a trecut ca prin minune,dupa prima aplicare,acel prurit insuportabil insa credea ca ar fi ceva de moment.
    A doua zi foarte dimineata vecinul era la noi la usa ,sa-i dea mama ,mustarul pentru a se mai unge cu el.Dupa cateva zile (vreo 3-4),eczema (probabil asta era) i-a trecut definitiv..
    Medicul comunei a venit la soala ,a vorbit cu invatatorul ,care mi-a pus poza la gazeta de perete si mi-a dat o insigna.
    De atunci mi-am dat seama ca a vindeca un om,este pentru mine mai presus decat un hobbi ceva pentru si prin care traiam,pentruca dupa ce am mai crescut,principala mea preocupare a fost campul cu diverse plante.si anumite carti din care puteam citi despre beneficiile plantelor in viata omului.
    Prin clasa a saptea vindecasem o Veruca Vulgara plantara (o suprafata cu proeminente hiperkeratozice adica o suprafata cu negi -de origine virala ) cu latexul din radacina de Rostopasca apoi au urmat ,Clavus,Keratoze plantare ,Ulcere varicoase Dermatite de tot felul,Neurodermite diverse forme de Acnee etc
    Am constatat urmatorul lucru:la multe feluri de boli, factorul ereditar are un rol foarte important insa in 99% din cazuri exista un factor declansator de obicei de natura psihica adica un stress puternic:decesul unei persoane dragi,un examen ratat,pierderea locului de munca,un divort sau chiar pensionarea

  75. Chiar acum fix o saptamana s-a stricat masina de spalat ( facea un zgomot infernal ) . Mesterul din mine si-a dat seama ca rulmentii sunt de vina 🙂 … astfel am cumparat rulmenti , am facut masina de spalat bucati , am inlocuit rulmentii … Totul ok , reasamblez masina , o pornsec , porneste , merge ok , dar observ apa pe jos … norocul meu ca era gresie . Pun o garnitura furtunului care curgea , verific , totul ok . Asezat masina la loc , fericit ca am reparat-o si de data asta , observ dupa 2 zile cand vroia nevasta sa spele rufe ca usa masinii de spalat nu se mai deschide 🙂 Legenda spune ca si pana acum usa este tot inchisa …

  76. Am reparat numeroase telefoane cu mici bucăţi de hârtie pentru că bateria nu dorea să mai stea locului.
    Mai nou, sârma este mai puţin folosită, luându-i locul celebrii „şoricei” – faşete (denumirea pompoasă).

  77. Se intampla cu multi ani in urma.Eram cu un amic la un chiosc de langa bloc sa ne luam tigari la bucata ca nu aveam bani nici de un pachet de Winston mic, cum era pe vremea aia.Tarziu fiind,langa noi se opresc niste nuntasi care din graba au uitat cheile in contact ( precizez ca aveau un Matiz si eu tot Matiz pe vremea aia ). M-au rugat sa le dau cheia mea , poate se potriveste .. le-am raspuns ca am eu o rezolvare mult mai usoara pentru ca mie mi s-a mai intamplat de zeci de ori.Si uite asa am scos eu rigla pe care o tineam in spatele nr.de inmatriculare si usor pe langa geamul portierei soferului am reusit sa le deschid masina.Mai aveau putin si imi pupau si mana .. sa nu mai spunca mi-au dat 10 lei (100.000 vechi)pentru deranj.Eram cei mai fericiti,aveam bani de tigari .. 10 lei erau bani pe vremea aia .. un Winston mic era 1,2 lei .. cam asta e unul din Matizurile pe care le-am deschis cu rigla mea 🙂 Doresc sa precizez ca toate au fost deschise strict la cererea proprietarilor pentru situatii apropiate de cea de mai sus.
    Multumesc Razvan !

  78. Eram in clasa a patra si primisem de la un var un buldozer telighidat. In vremea aceea (inainte de revolutie) era o jucarie care ma fascina. Erau insa niste probleme cu una din senile si de aceea nu prea mergea. In copilarie mi-a placut foarte mult sa stau pe langa tatal meu, sau pe langa unchiul meu atunci cand mestereau ceva cu pistoul de lipit pe la vreun radio sau alte aparate electrocasnice. Eu insumi mesteream la ceasuri, in sensul ca mai schimbam vreo baterie sau vreun telescop. Cu ceea ce stiam de la cei mai mari, m-am apucat sa mesteresc la jucaria mea si am reusit sa fac in asa fel incat telecomanda sa fie conectata cu cablu direct la o senila (am renuntat la celelalte parti) si astfel aveam o jucarie deosebita cu care faceam furori in fata blocului.
    In prezent incerc sa-i insuflu si fiului meu pasiunea pentru acest gen de lucruri, conisderand ca ii va putea folosi candva. Astfel nu aruncam niciun motoras de la jucariile care se defecteaza 🙂 Impreuna am facut o barcuta cu telecomanda si un motoras de la un elicopter care s-a stricat.

  79. Tin minte ca eram copil, iar in vacanta la tara (undeva langa Galati) am decis cu varu-meu sa ne facem si noi masinute si avioane. Neavand altceva decat lemn (era o fabrica de prelucrare a lemnului langa), am lucrat zile intregi cu traforajul, menghina pana am reusit sa avem ceva care sa semene cu o masina sau un avion. Evident ca am reusit sa vem si destule aschii in degete, motiv pentru care ne-am si luat cateva scatoalce de la matusa-mea 😀

    Anul trecut mi s-a rupt tija de la contact iar pana sa vina altul, am folosit cazanu’ cum am putut:
    https://www.youtube.com/watch?v=QkMlEVAdHU8

  80. Nu stiu de ce imi vin in minte mai multe lucruri pe care le-am stricat si nu reparat. Asa ca sper sa imi accepti si mie povestea in care am taiat teava henco de la calorifer. Povestea incepe cu cateva zile inainte cand o teava din casa s-a spart, asa ca mama mea, a zis sa imi explice, ca in caz ca se intampla si la mine in camera sa am grija sa scot din priza prelungitorul din apropierea caloriferului, apoi sa il sun pe tata si pe administrator (eram destul de mare 11-12 ani). Asa ca eu in prima zi singur acasa am luat un cutit, am inceput sa tai frumos teava pana cand a inceput sa curga apa, apoi am urmat instructiunile mamei. Si asa am facut eu simulare de inundatie in casa. 🙂

  81. Acum mai multi ani, eu si sora mea saream in patul nou luat de ai mei. Si cum saream noi ca doua capre negre l-am rupt. Are cadru de lemn si multe multe scanduri pe cadru. S-a rupt cadrul intr-o parte. Am reparat patul cu o bucata dintr-o perie de lemn (spatele ei) pe care am batut-o cu multe cuie peste ruptura. Patul a fost folosit foarte multi ani de noi si acum e folosit de tata. E in perfecta stare. 😀

  82. Cum ma ocup in timpul liber de sunet, mixaj etc… este inevitabil ca ceva sa se strice din cauza utilizarii. De cele mai multe ori cablurile audio (cele cu mufe XLR si Jack) se strica foarte repede daca sunt utizilate des. Cel mai simplu e sa le arunci,dar cum romanul nu e invatat asa, incepe sa le carpeasca. 😀 :)) Asa ca ma pun sa desfac mufele cablurilor, vad care e problema si de multe ori se rezolva cu banda izolatoare. Cand nu ajuta banda izolatoare, trecem la pistolul de lipit. Cand nici ala nu ajuta cat trebuie, le combinam. 😀 Prima oara lipim firele, dupa care se asiguram cu banda ca sa fim siguri ca nu se mai desprind… In cazurile foarte grave, cand cablul nu mai poate fi reparat… se desface, se iau piesele si se pun la pastrat. Nimic nu se arunca. 😀 Piesele de schimb sunt bine venite.

  83. Ma regasesc in povestea ta. Si parintii mei ascundeau cablul de alimentare, insa eu imprumutasem unul de la vecini. Mai aveau obiceiul sa-mi verifice data (si ora) la care se modificau fisierele in Windows (la pornire PC) si astfel a doua zi intai intram intai prin BIOS si schimbam data si ora. 🙂
    Am folosit sarma pe post de coliere la Dacia veche pe care o conduceam la 18 ani.
    In urma cu vreo 2 ani am intepenit oglinda retrovizoare care vibra in carcasa ei, la o Dacia SupeRNova, cu putina hartie mototolita. 🙂

  84. scoch & hartie la telecomanda e clasic :))
    super-glue la reparat jucariile la nepotica
    „banda de izoler” buna la toate :))

  85. siliconul este un excelent superglue pt faianta. am luat niste suporturi pt baie de hartie igienica, sticluta sapun lichid, prosoape, etc. astea se fixau cu o ventuza pe faianta. dar faianta mea are niste mici striatii. si ventuzele nu stateau ca nu se puteau fixa etans. atunci a intrat in actiune siliconul: pus pe tot conturul ventuzei si zdrang pe perete. brici stau acu.

  86. Pai povestea incepe cam asa: Colectionar de machete fiin, m-am gandit sa imi iau o minifreza care sa ma ajute la modificat masinutele, bun, toate bune si frumoase, intr-o zi ma trezesc blocat in casa…am trezit-o pe mama razand: ”Mama, bine ca esti schimbul 2, vezi ca suntem blocati” Era ora 8, si stau si ma gandesc cum sa sparg eu butucul…iau minifreza in mana…pun un burgiu..burghiu mic..si dai, bag minifreza in butuc si cand incepe usa sa zguduie tot blocul…m-am gandit ca mai bine sa nu-mi trezesc vecinii (ce spirit civic am)…asa ca am luat o surubelnita lata..si un ciocan..si dai si scormone cu surubelnita…si scormone..pana am reusit sa sparg butucul..bun l-am spart…dar cu deschid usa..ca tot e incuiata…era deja 11…ma gandesc eu…ia sa iau surubelnita, sa lipesc o bucata de sarma mai tare pe ea si sa o deschid asa…din 3 incercariam invartit surubelnita si am deschis usa… 3 luni mai incolo…zic sa imi fac si eu un sistem de iluminare la macheta de Golf 4, iau un letcon, si zic sa ma apuc si eu de facut circuitul…da de unde…nu mi se incalzea varful..asa ca am luat o surubelnita, am taiat-o, am slefui-to si mi-am facut letcon…si tot nu merge. O intamplare mai veche, aveam eu cand eram mai mic vreo 10 ani [acum am 15 :))] si ma gandesc…am 3 boxe si mama are pentru munca…un mp3. Mama fiind plecata la rude, eu cu soramea ne gandim cum sa facem noi sa ascultam muzica de la mp3….aveam noi la combina tatalu niste boxe mari…copii fiind..ne gandim..ia sa taiem noi mufa de la boxele alea….si sa o punem pe asta de la casti…taiem noi mufele castilor si a boxelor (copii silogica) si zicem sa le lipim inapoi cu banda, lipim, toate bune si frumoase…cand deodata…nu se audee nimiiicccc.. Bun, zic catre soramea sa lipim mufele inapoi ca poate-paote rezolvam…am lipit noi mufele inapoi..boxele mai faceau ele un scurt..una alta…dar cantau…castile nici gand…(castile erau de la mp3-ul mamei). Ne-au descoperit ai nostrii inventia..si ne-au impuscat vreo doua palme…:)) Doi ani mai incolo…la impodobirea bradului…soramea rupe un fi de la instalatie…o desfacem noi frumos si zic: ”Firul vine aici” Ea ma contrazice aratandu-mi alta parte a firului a placutei…in secunda doi a atins placuta….si asa am vazut noi artificii…ea tipand cu o intarziere de 5 secunde….:)) Cam atat imi aduc aminte in acest moment.

  87. Cu câțiva ani în urmă, aveam o dacie din ’96, cu care trebuia să ajung în Galați.
    Pe autostradă, aproape de Lehliu, mi s-a rupt cureaua de la alternator. Fiind un ger cumplit, își luase maică-mea ciorapi de dres. Am luat unul, l-am întins bine și l-am pus în locul curelei. M-a ținut fix până în fața singurului magazin de piese auto deschis din Lehliu, era și a doua zi de Crăciun.

  88. Nu cred ca am fost deloc inventiv, ci doar disperat. Eram elev la muzica (Lipatti) la sectia nai principal si profesorul mi-a imprumutat un instrument pentru a nu fi nevoit sa cumpar unul. Tin minte si acum ca avea o culoare mai speciala, adica era vopsit cu un lac mai inchis la culoare, aproape negru.

    Pentru ca drumul de la Unirii pana in Aviatiei unde stateam pe vremea aia, era lung si plin de ‘surprize’ si pentru ca duceam naiul (din bambus) in ghiozdan acoperit doar cu o panza, invetiabilul s-a produs, un tub din margine al naiului s-a spart pe drum (sol – cel mai gros).

    Eram disperat pentru ca nici nu ma gandeam sa spun ceva parintilor sau profesorului si l-am lipit cu superglue (care facea senzatie pe vremea aia, prin ’95 / ’96) si incercam tot timpul sa-l aduc la ‘culoare’ cu acuarele, nuci si tot ce mai gaseam sa faca lipitura mai inchisa la culoare.

    E de povestit mult, dar n-am s-o lungesc. Dupa un an si ceva, naiul ajunsese „Frankenstein” pentru ca intre timp s-a rupt si in doua, s-a spart mai peste tot si lipit de fiecare data. Partea vizibila a naiului era impecabila, pentru ca lipeam intotdeauna pe partea dinspre mine sau in interior ca sa nu observe profesorul.

    Era normal sa nu mai sune cum trebuie si studiam mult pentru a incerca sa acopar toate defectele instrumentului, lucru care evident ca m-a ajutat. Cand am cantat pe un instrument bun, fluieram si la propriu si la figurat. Floare la ureche 🙂

    Pe la jumatatea anului II profesorul mi-a spus sa nu ma mai chinui sa ascund pentru ca stia de mult timp ca naiul e spart. Era normal sa auda ca nu mai suna cum trebuie dar si din cauza mirosului evident de superglue si adeziv care inunda clasa cand scoteam instrumentul si studiam. Eu eram deja obisnuit sa suflu in superglue si nici nu mai constientizam mirosul.

    N-am sa uit niciodata ziua in care mi-a spus ca stie pentru ca m-a eliberat de o tensiune prezenta de mult timp. Pe langa asta, cand mi-a dat un instrument nou, mi s-a parut floare la ureche sa cant, pentru ca singurul lucru pe care trebuia sa-l fac era sa respect partitura si nu sa ascund probleme de acordaj, vibratii sau lipituri. De asta ma gandesc ca a procedat bine si a avut tot timpul situatia sub control, spunandu-mi doar cand a observat ca problema era grava.

    Desi credam ca l-am reparat, l-am inmormantat asa ca n-am mai reparat mai nimic de atunci, prefer sa chem / las oameni care se pricep, e mai bine asa.

  89. Cu o simpla sarma prind incalzitorul electric de apa de fiecare data cand Radet baga o revizie. In rest, reparatii mai high level, schimbat condensatorii umflati de pe o placa de baza veche, etc. 🙂

  90. Primul meu laptop – un Benq P52 – functioneaza si acum, L-am luat acum aproape 7 ani cadou pentru sotie si, incepand cu al treilea an de functionare, incepuse sa se incalzeasca cam tare. Atat de tare ca se oprea din cand in cand. Am identificat cauza si ce trebuia sa fac sa remediez problema – trebuia sa il curat de praful care se stransese in lamelele ventilatorului de pe procesor si intre lamelele radiatorului. Am avut noroc cu forumul softpedia, unde un alt posesor al aceluiasi model a pus poze si explicatii despre modul de desfacere al sistemului de racire, asa ca am luat o surubelnita in cruce subtire si l-al facut bucati, am sters bine pasta termoconductoare cu vata cu spirt, de pe procesor si de pe radiator, am suflat bine de praf laptopul si sistemul de racire si am pus alta pasta Arctic Silver 5. Am reusit sa pun totul la loc, fara sa imi ramana piese sau suruburi si am constatat ca i-a scazut temperatura de functionare cu aproape 20 de grade. Era ca nou.
    De atunci, la fiecare 6-10 luni il desfac si il curat cu succes. O astfel de operatie m-ar costa intr-un service aproape 100 lei. Atentie insa, nu toate modelele de laptop se pot desface la fel de usor ca al meu. La unele, ca sa ajungi la sistemul de racire trebuie sa scoti tastatura mai intai. Daca e prea complicat, nu va bagati. Riscati sa il stricati si va va costa mai mult reparatia.

  91. S-a taiat/fisurat racordul de la filtrul de aer al automobilului proprietate personala 🙂
    Evident banda adeziva a rezolvat problema in mai putin de 1 minut. Am infasurat de 2-3 ori si am mers 2-3 zile cu masina asa pana am inlocuit racordul respectiv.
    Job done,rapid si ieftin.

  92. Acum vreo 2 ani am reusit sa fac rost de 2 corpuri (mini-dulapuri) pentru balcon.
    Cum balconul avea 100 cm latime si dulapurile 98 m-am gandit ca e perfect.
    Se par ca nu a fost perfect, pentru ca balconul era putin stramb si nu avea 100 cm chiar pe toata inaltimea lui :))).
    Totul s-a rezolvat cu un „soricel” cu ajutorul caruia am taiat cam 5 cm din fiecare dulapior.
    Si dupa 2 ore de munca si un hol plin de rumegus am reusit sa le modific si sa le reasamblez pentru a se incadra in latimea balconului.

  93. Am crescut la casa . Tin minte si acum ca pe gardul dintre noi si vecinul (gard de plasa) erau bagate de tata diverse sarme „depozitate” sa zicem. Unele erau de 20-30cm altele chiar depaseau un metru. Nu am intrebat niciodata pentru ce (poate erau unelte in procesul de reparatie al daciei 1300 poate erau sa prinda borcane nu stiu) dar stiu ca odata jucand cu mingea am daramat gratarul familiei. Cum drept nu mai statea solutia a fost sa invart la sarmele alea de pe gard pana s-au rupt bucati suficient de lungi ca sa reintaresc picioarele gratarului subred cat sa para bun. Nu mi-au zis niciodata parinti de ce e asa dar sunt sigur ca tata a observat diferenta.

    O alta treaba practicata in ziua de azi este pe la cate o jucarie a juniorului . Baterii R3 si completez cu folie de staniol la lungimea lor astfel incat sa intre pe lungimea celor de R6. Merge mereu pentru ca din pacate R6 se termina in casa mult mai repede decat R3 si mereu raman 4buc R3 cuminti in cutie si poate chiar prea vechi.

  94. Mi-am reparat telecomanda inlocuind acel led infrarosu pe care l-am procurat de la o telecomanda mai veche. Bineinteles ca functioneaza si acum 🙂

  95. Am facut si eu niste reparatii intre timp precum:

    – telecomanda care nu mai dadea comenzi la un tv mai vechi (deci nu plasma). A trebuit sa o desfac, sa o curat, sa schimb bateriile si sa colorez cu creionul pe spate, butoanele pentru a face mai bine contact. Asa am inteles si eu de pe internet, dar in orice caz, a mers. 😀
    – laptopul, care de mai bine de 4 ani il agresez zilnic, intre timp s-a mai stricat cate ceva. Primele au fost tastele care au sarit si pe una am reusit sa o lipesc si merge in continuare bine din moment ce scriu aici :D, coolerul care incepuse la un moment dat sa faca urat de atata aspirat si scos praful din el.
    … si cred ca ar mai fi dar ma opresc aici ca sa nu fiu prea viteaza. 😀

    (proud of me)

  96. Si amintirea mea se leaga tot de un ZXSpectrum. Eram prin clasa generala si impreuna cu un prieten ma jucam la spectrum de cate ori aveam ocazia. Din pacate, una dintre mufele cablului audio pe care il foloseam ca sa incarcam jocurile s-a rupt dupa o vreme. Cum nu aveam pistol de lipit, ne descurcam de fiecare data folosind banda adeziva sau chiar tineam noi firele cu mana pe mufa. Sa vezi ce distractie era cand asteptam minute bune ca sa se incarce jocul si spre final ceda banda sau miscam mana si trebuia sa o luam de la capat 😀

  97. Am un ceas de birou care functioneaza cu baterii AA. Am 2 baterii AAA reincarcabile(ni-mh) si ca sa fac economie de bani(sa nu cumpar baterii AA) mi-am confectionat un suport in care pun bateriile astfel incat acestea sa nu se miste de pe suprafata contactelor.

    Ceasul merge foarte bine dupa mai bine de 1 an de folosinta 🙂

  98. Cu multi ani, in vremea copilăriei mi-am confectionat singur o orga de lumini formata din becuri de 60w, cabluri gasite prin boxă, si ștartere de neoane. Am tot intins eu fire peste sifonier dar cand sa traversez camera in directia opusă, am ramas fara cablu, asa că am improvizat, folosind ca plus, sârma de la gorniza pe care statea perdeaua.
    Era o splendoare orga mea de lumini, multe becuri colorate cu pensula, a functionat câteva zile pana s-a incins un ștarter care era pus pe gorniză, a luat foc si odată cu el a ars si perdeaua. Noroc că eram in camera așa ca am intervenit si am stins focul.
    Ca o ironie a sortii, acum am devenit…pompier.

  99. Inscrierile s-au incheiat. Multumesc frumos! 🙂

    Revin cu castigatorul in cursul zilei de astazi. 🙂

  100. In toamna anului1994 in luna septembrie i-mi satisfaceam serviciul militar la Cluj (Floresti). Mai aveam cam o luna de armata si Regimentul meu era placat in poligon la Capul Midia la trageri. Cei care am ramas in unitate am intrat in garda. Intr-o seara am fost anuntati ca vine in control RONDUL (ofiterul de serviciu efectua controlul garzii insotit de un ofiter din alta unitate). Facusem rost de un radio RIC si ascultam in post Radio Uniplus ; ramanand fara baterii am demontat pila electrica de la telefonul din prepeleac si am montat-o la radio, dupa care am pus tot ansamblul in buzunarul mantalelei( era cam rece, noaptea). Cand a venit Rondul, dupa ce mi-a pus cateva intrebari a observat in lumina lanternei ca- mi iesea firul castii din ureche( alb). A tras de fir si au inceput sa apara pe rand Ric ul si pila electrica. A facut taraboi ca am intrerupt legatura cu Corpul de Garda , daca eram atacat, bla, bla,. In final voia sa ma bage a doua zi la arest dar OS fiind baiat valabil a lasat-o asa .

  101. Chiar daca nu mai are relevanta, in legatura cu concursul, imi aduc aminte cu nostalgie de varsta de 5-6 ani cand mi-am intrat eu in paine ca „electronist” iar asta a costat parintii cateva sute de lei in anii 85-86. Intr-o zi m-am trezit cu noaptea in cap hotarat sa „repar” cam tot ce era electric si electronic prin casa, desi toate erau in perfecta stare de functionare. Cum ne lasau parintii singuri destul de des, ca sa mearga la munca, m-am apucat sa demontez televizorul Sport de 14 cm, o „scula” alb-negru pe vremea aia, modul cu modul folosindu-ma de un banal cutit de bucatarie, apoi a urmat magnetofonul Maiak si pick up-ul, intr-un final m-am apucat de masina de spalat Alba la care nu a vrut sa iasa furtunul asa ca l-am taiat iar cu acesta din urma mi-am luat o mama de bataie de „mi-a sunat apa in cap”. Dupa o perioada, pe la 8 ani, am agatat banda la magnetofon si iar „l-am reparat” si colac peste pupaza am rupt si acul la pick up, normal „comunistii” iar bataie. Pe la aproape zece ani au gasit aspiratorul cu periile de la motor „la schimbat” asa ca si-au dat seama ca de mine nu scapa toata viata si trebuie sa ma duca la centrul de electronica. Si uite asa am crescut si acum mai lucrez ocazional cate ceva in electrica, electronica si microelectronica. A ramas un hobby de care n-am sa scap toata viata, desi acum fac ceva cu totul diferit. The IT is the future! Stima

  102. la 10 ani am confectionat din motoras jucarii o elice pentru miscarea apei din acvariu(3L)-tin minte si acum lectia de la ora de stiinte ale naturii despre pesti

  103. Eu am facu un aparat de radio fara Bateri cu o antena de vreo 20 m in el cu sarma de cupru de 1.5/2 in forma de L cu o dioda un condensator variabil o casca de la telefon si legata la pamant 😀 Gasita intr-o revista Tehniun de a tatalui meu. Si logi ca avream vreo 7 -8 ani cand am am reusit sa fac montajul defapt era un montaj aerian 😀

  104. Am cumparat un sistem 5.1 Sony si acasa am vazut ca sunt doar boxele (fara satie sau ampiicator nu ma pricep a termeni) ii mai trebuia un Dvd player dar de unde BANI. Ca sa ascult un pic de muzica mai tare am luat o mimi boxa bluetooth si am desfacut-o si am luat cabluri de prin casa si am legat sistemul la boxa bluetooth si Evrika nu se aude 5.1 dar se aude mai tare :)) pentru mai multe detali trimi si poze
    Asa mi-am facut propiul meu sistem bluetooth

  105. Am imprumutat pentru cateva zile de la un prieten un telefon mobil bosh 607 daca tin bine minte.Din pacate a crapat la mine l-am desfacut sii avea un condesator din ala mic dezlipit.Am bagat pistolul in el si mana nefiind formata am mai dezlipit 3 piese:))Transpirat si cu gandul la cum dau eu telefonul inapoi ))Am gasit soutia o sarma lioitain locul pieselor si minune telefonul s-a aprins:))L-am ambalat si cu el la propietar.PS.De atunci nu a mai vorbit amamdoi:))

  106. Intr o zi de marti Vlad mi a imprumutat telefonul lui pentr u o luna .
    Dapa ca te va ore am spart ecranul ,iar parintii mei ma certau .
    Ma m gandit sa l duc la re parat dar cand am auzit cat trebuie sa platesc m am gandit
    daca il repar eu .
    Dupa cateva zile imi venise piesa comandata si ma m apucat d treaba
    1 am luat feonul mamei mele si surubenita tatalui si mam apucat de treaba,iar la final telefonul arata ca nou !

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Pentru a posta un comentariu, trebuie să te autentifici.