Demisia online-ului

Ședință mare. Șefu’, Andrei, Viorel, Cosmin, Sorin și Mirela. Andrei e analist și dezvoltă business-ul. Cosmin este omul bun la toate în firmă. Viorel este cel mai bun vânzător din lume. Sorin este băiatul ăla care muncește pe rupte… face niște șuruburi cu un filet cum nu a mai văzut nimeni pe lumea asta. Și Mirelaaa… Mirela este fata aia care știe să se îmbrace și care zăpăcește toți clienții când intră în birou.

Șefu’: M-am hotărât! Nu vă dau niciun ban luna asta! Sunteț niște pramatii. Nu faceți nimic! Toată ziua o lălăiți prin firmă și nu produceți nimic. Vă plătesc degeaba, bă! Scuze, Mirela.

Andrei: Dar șefu’, doar săptămâna asta am muncit de mi-au sărit capacele! Am făcut analiza aia de piață pentru șuruburi! Am reușit să schimbăm strategia și acum întreprinderea duduie și produce de nu mai face față vânzărilor.

Șefu’: Ce raport, bă! Documentul ăla pe care mi l-a trimis Viorel? Foarte bun! Viorel mi l-a dat. Ce ai muncit tu, bă, la el?

Andrei: Ddddar șefu, n-am dormit două nopți, am făcut o analiză complexă, am…

Șefu’: Lasă că știu eu… ai căutat pe google și mi-ai trântit o traducere cu google translate! Se vede de la o poștă! Zi merci că ți-am lăsat numele în document. Te fac mare, bă! Viorel știe! El mi l-a trimis. E cel mai tare!

Viorel: Mulțumesc, șefu!

Șefu’: Stai puțin că nici tu nu primești niciun ban. Ai frecat-o toaaaată ziuaaaa…

Viorel: Darrr… au crescut vânzările! Avem parteneri noi. Am dezvoltat lanțul de distribuție! Acum toată lumea a auzit de noi. V-am făcut un raport complex în care am inclus toate cheltuielile și vânzările. Suntem pe un mare plus, șefu!

Șefu’: Ce-ai făcut tu? N-ai făcut nimic! Șuruburile noastre-s atât de bune că se vând singure! Ai frecat-o taoaată ziua prin restaurante cu… cum le zici tu… “business lunch”-uri și ai tocat banii firmei pe mâncare. Iar documentul ăla l-am găsit într-un folder pe server. Am rugat-o pe Mirela să-l scoată la imprimantă. Ea a muncit cel mai mult.

Viorel: Dar, șef…

Șefu: Tu să taci! Și așa ai mâncat toata luna pe banii mei! Ai mai organizat și conferința aia doar ca să mânânci niște pișcoturi scumpe… las’ că știu eu. Nu primești nimic luna asta! Ai tocat banii mei ca să-ți meargă ție bine. Uite ce te-ai împlinit! Noroc cu filmulețul ăla mișto făcut de Cosmin.

Cosmin: Da, șefu’! Mă bucur că vă place!

Șefu’: Să nu crezi că tu o să-ți iei salariul luna asta!

Cosmin: Da’ de ce, șefu?

Șefu’: Păi ce-ai făcut tu, bă, Cosmine?

Cosmin: Păi am filmat la eveniment cu camera mea. Am editat trei zile filmul, am pus muzică și am făcut un montaj care v-a plăcut.

Șefu’: Într-adevăr ne-am distrat maxim!

Cosmin: Păi vedeți, șefu…

Șefu’: Și ce vrei, mă? Vrei să-ți ridicăm statuie? Lasă că știu că ți-ai luat camera aia să filmezi în vacanță cu nevastă-ta și copiii. Oricum o aveai. În rest ce-ai făcut? Te-ai jucat un pic cu ea la conferință. Mare lucru! Puteam să fac și eu cu telefonul ăsta al meu șmecher… cică filmează patru ca. Parcă tu mi-ai zis să mi-l iau.

Cosmin: Da, șefu. O zi întreagă am studiat specificațiile tehnice și ofertele.

Șefu: Merci bă, o să mai trec pe la tine. Ai un laic sau cum îi zice… Și norocul tău este cu Mirela care s-a gândit să pună filmul și pe sait. Mult succes a avut. Ne-a crescut și feisbucul.

Cosmin: Măcar dacă scria undeva că-i făcut de mine :(…

Șefu’: Ce să-ți fac dacă n-ai fost în stare să pui siglă d-aia cum e la televizor. Asta e să te-nveți minte! Noroc cu Mirela că-i fată cu inițiativă!

Mirela: Mulțumesc, șefu!

Șefu’: Stai așa că n-am terminat! Și tu o să-ți iei jumătate din bani!

Mirela: Da’ dă ce, șefu?

Șefu: Păi ce faci tu toată ziua? Răspunzi la telefon și aranjezi întâlniri și faci cafeaua! Păi asta pot să fac și eu! Ce treabă ai tu?

Mirela: Păi vă salvez timp! Puteți acum să vă concentrați pe problemele de management.

Șefu’: Haide, mă! Și acum ce vrei? Și un bonus? Hai lasă-mă. Găsește-ți și tu ceva de croșetat. Fă și tu un ban. Uită-te la Sorin. El muncește toată ziua! Încinge strungul ăla de rupe. Produce cele mai bune șuruburi din lume! Ai ce să vinzi, bă! Se vând singure!

Andrei: Din păcate și cu deosbit respect sunt nevoit să-mi dau demisia.

Șefu’: Păi și cine-mi mai face mie rapoartele alea?

Andrei: Păi le găsiți pe google….

Viorel: Și eu îmi dau demisia. Mă apuc de cultivat cartofi.

Șefu: Și cine-mi mai dezvoltă mie lanțul ăla de distribuție?

Viorel: Păi e simplu. Ieșiți la masă cu diverși oameni și produsele se vând singure.

Cosmin: Și eu mă retrag!

Șefu’: Păi și eu de unde o să mai știu ce telefon o să-mi cumpăr?

Mirela: Nu mai pot! Vreau să fiu apreciată! La revedere!

———

Cam așa este și cu proprietatea intelectuală. Lucrăm zilnic cu așa ceva în niște birouri mai mult sau mai puțin mișto. Și suntem plătiți pentru asta… cu un salariu. Suntem plătiți pentru niște servicii care nu au reprezentare fizică. Nu toți producem șuruburi ca Sorin.

————

La un moment dat o să ne retragem toți…

shutterstock_331280741

Poza de pe Shutterstock de aici.

10 comentarii

  1. Să moară Iliescu dacă am priceput aluzia. Să înțeleg că ăia care cer mii de euro pentru soșiăl media, își merită banii?

  2. Fiecare om își are prețul său. Și întotdeauna prețul este dat mai mult sau mai puțin de calitatea oferită. Oricum, întotdeauna va fi careva în căutarea unul „job”.

  3. Concluzia: într-o situație ca asta cel mai bine e să fii șeful!

  4. ce-ai patit razvane, ti-au zis unii ca esti prea scump si ca de fapt ce faci tu?

    si ca o completare la articolul tau, daca secretara arata ca blonda din imagine nu va avea nici o problema sa se angajeze in alta parte, chiar daca e vorba de cartierul rosu….pardon centrul vechi !

    • Nu am nicio problema. Eu sunt chiar ok. Doar ca ma framanta moartea internetului si disparitia continutului de calitate (si nu ma refer la mine). Si artistii si marii scriitori trebuie sa traiasca. Sunt cei care ne hranesc cu creatiile lor. Dar atitudinea asta de „pe internet totul este gratis” si „da-l dracu’ ca a fost platit” o sa inchide continutul de calitate. Am din ce in ce mai multi cunoscuti care posteaza din ce in ce mai putin pentru ca au si ei o viata si au nevoie de venituri. Din nou, nu ma refer aici la mine.

  5. Bine punctat, da’ stii cum e: nu mai vrei tu, nu-i nimic ca sunt o gramada la usa!

  6. Pai daca acceptam asa ceva cred ca problema e la noi, nu la sefi.
    Daca nu acceptam asa ceva companiile cu asemenea sefi probabil dau faliment, facand loc pentru restu.

    Nu am prea multa experienta, dar asa vad eu lucrurile.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.